Engleză 
Română 
Sepukuceanu
Nu i se puteau reproșa lui Călin Popescu Tăriceanu fapte foarte grave, până ieri. A fost un politician abil, care a reușit să guverneze binișor, patru ani bătuți pe muchie, sub tirul continuu al lui Traian Băsescu dinspre Cotroceni, conservând bazinul electoral al partidului său. De fapt, cred că a fost singurul politician român care, în termeni pugilisitici, i-a făcut față în ring vicleanului marinar și chiar a reușit să-l enerveze teribil cu încăpățânarea sa de a nu se prăbuși, în pofida croșeelor administrate în ploaie. Tăriceanu nici nu a iritat Occidentul: Băsescu era, de atunci, susținut de Washington, dar nu a reușit să atragă criticile explicite ale administrației Bush sau ale Bruxelles-ului la adresa inamicului său numărul unu, deși s-a străduit din răsputeri.
Tăriceanu a ieșit de la guvernare în glorie. În sensul că s-a opus, cu argumente logice, legii care majora cu 50% salariile din Învățământ. Traian Băsescu a mușcat momeala, l-a atacat și pentru asta, pentru ca, mai apoi, să încaseze în plin efectele criticilor sale ipocrite și slab fundamentate. De fapt, cred că de acolo i se trage președintelui ura milioanelor de români care au vrut să-l „descarce de sarcini”: de la faptul că a susținut că sunt bani pentru majorări de salarii, doar fiindcă era adversarul său politic la guvernare, pentru ca, în scurt timp, cu aghiotantul Boc în locul lui Tăriceanu, să se sucească cu 180 de grade, împotrivindu-se aplicării legii pe care o promulgase, și, mai apoi, dictând tăierile de salarii și pensii.
După ce a fost deposedat de Crin Antonescu de șefia PNL și îndepărtat din structurile de conducere, Tăriceanu a părut că acceptă cu demnitate decizia de partid, rămânând un soldat credincios, o voce discretă când trebuia, sonoră când trebuia. Criticile sale la adresa succesorului au fost pertinente și statutare, motiv pentru care Antonescu a făcut spume, acuzându-l, paranoic, de colaboraționism cu Traian Băsescu (!), dar nu a avut suficiente argumente pentru a-l exclude din partid.
Toate astea au fost spulberate, ieri, când Tăriceanu nu doar că nu a mai respectat decizia partidului său, scornind o explicație absurdă („a fost luată în baza unor afirmații false”), fără să ofere vreo probă (fiindcă, evident, nu o are), nu doar că s-a dus apoi la Ponta ca ultimul milog, dar a anunțat și care este, de fapt, scopul zvârcolelilor sale: înființarea unui partid pe care să îl conducă subminând PNL, un partid din partea căruia să candideze la prezidențiale împotriva lui Antonescu și a PNL, susținut, eventual, de PSD.
Este limpede că Tăriceanu și-a pregătit mișcarea de mult timp, așteptând oportunitatea care acum i s-a ivit. Nu a fost capabil să ralieze suficient suport în partid pentru a-l răsturna pe Antonescu, și atunci a ales o cale distructivă, care îl transformă în TRASEIST. În pofida mângăierii pe creștet primite din partea lui Ponta, Tăriceanu este naiv dacă efectiv își închipuie că va reuși să facă vreo brânză electorală cu demersul său. Este doar un meteorit la care toată lumea privește azi, dar care va fi uitat de mâine, după ce se va fi prăbușit – chiar dacă va face victime.
Pe scurt, Tăriceanu și-a făcut sepuku.
Un cititor neavizat ar putea crede, din cele citite până acum, că sar în ajutorul lui Antonescu. Nu este deloc așa și proba se află în ultimele trei comentarii publicate aici: PNL – sinucidere în grup; Antobăsescu (2); USL urinează pe electoratul său. De fapt, am enorm de multe să-i reproșez lui Crin Antonescu și cred, sper că va primi ce merită – din partea electoratului și a istoriei. Am avertizat că nu există beneficii, ci doar pierderi pentru țară și pentru partidul său, în urma ieșirii de la guvernare. Se vede, deja, că am avut dreptate afirmând că adversarul PSD se va întări, în schimb PNL va face ce știe mai bine, adică „aripi”, iar astfel se va prăbuși. În privința pierderilor pentru țară, este suficient să ne gândim la imposibilitatea reformei constituționale și administrative, pentru o lungă perioadă de aici înainte. Exact mediul propice pentru dezvoltarea multilaterală a baronetului, în special a celui pesedist, și pentru perpetuarea climatului politic actual, favorabil corupției și abuzurilor de tot felul.
