Marți seara, după o ședință de câteva ore ținută cu ușile închise și cu bruiaj al telefoanelor mobile, liberalii au decis să se sinucidă în grup – politic vorbind, desigur.

Cu un vot de 68 – pentru, 2 – împotrivă și două abțineri, Crin Antonescu a primit un mandat de a scoate PNL de la guvernare. Nu explicit, dar, prin noile pretenții emise, pe un ton ultimativ, față de partenerii de coaliție, orice fărâmă de îndoială s-a risipit: USL se rupe. Nimeni nu crede (niciunul dintre liberalii care au votat în seara asta, cu certitudine) că PSD & UNPR & PC vor acepta să renunțe la USD. Chiar dacă a fost încălcat protocolul USL prin constituirea noii formațiuni, membrii celor trei partide care s-au perindat în seara asta pe la televiziuni au ridicat din umeri: „Păi același lucru s-a întâmplat și atunci când au fost aliați PNL cu PC și nimeni n-a avut de obiectat”. Observația nu este tocmai exactă, întrucât PNL și PC se aliaseră înaintea constituirii USL, dar, practic, contează prea puțin.

De fapt, în seara asta, Crin Antonescu a enunțat chiar și principalele teme pe care s-ar putea axa Opoziția PNL la viitoarea guvernare USD: micșorarea aparatului guvernamental, legea privind amnistia și grațierea (respingerea acesteia), neimpozitarea profitului reinvestit și reducerea CAS. Spun „s-ar putea”, întrucât nu este exclus ca, după ieșirea PNL de la guvernare, să se încheie un alt protocol, prin care PNL să susțină în Parlament viitorul guvern USD, în schimbul îndeplinirii celor patru solicitări formulate sau reluate acum.

Spun că ne aflăm în fața unei sinucideri politice, fiindcă liberalii nu câștigă absolut nimic prin ieșirea de la guvernare:

1. USD va avea o guvernare ușoară anul acesta și își va majora capitalul electoral, în primul rând pe seama PNL;

2. PNL poate spera doar la modul naiv că va reuși să coalizeze „dreapta” în jurul său; vor urma fracturi în partid, diverse aripi își vor lua zborul, iar „nucleul dur” care va rămâne se va scufunda spre zona periculoasă a pragului electoral;

3. PNL nu păcălește pe nimeni cu aparenta sa intransigență: formațiunea a făcut compromisuri mult mai mari, atât în deficitul democrației, cât și împotriva onorabilității sale, pentru ca acum să mai conteze, în imaginea publică, faptul că bate toaca cu respingerea legii amnistiei;

4. Dacă rămâneau la pretenția legată de Johannis – vicepremier, liberalii poate aveau șansa de a ieși de la guvernare fără a fi blamați de votanții USL pentru ruperea alianței. Am explicat atât aici, cât și într-o emisiune televizată, că pentru un observator neutru și atent, este clar că PSD este responsabil de actuala criză, prin acceptarea lui Johannis în Guvern la nivel declarativ, dar prin manevre menite a preîntâmpina succesul nominalizării edilului Sibiului – constituirea USD și propunerea ca și Daniel Constantin să fie viceprim-ministru. Chiar și în această situație, tonul împăciuitor adoptat de Ponta, mesajul „hai să lăsăm certurile politice care nu-i interesează pe oamenii de rând și să ne ocupăm de țară”, sunt sigur că au prins, cel puțin la electoratul USL care, în mod tradițional, preferă PSD. Supralicitarea PNL din seara asta cred că a avut darul de a-i împinge spre USD pe mulți nehotărâți / nelămuriți dintre potențialii votanți USL.

Decizia anunțată de Crin Antonescu fiind absurdă (împotriva propriilor interese, ale partidului său și a intereselor naționale – le-am pus pe acestea la urmă, fiindcă așa le cântăresc politicienii) rămâne întrebarea: atunci, de ce?

Sunt mai multe răspunsuri posibile:

1. Crin Antonescu este un cal troian în PNL. După Revoluția din 1989, foștii comuniști și securiști au avut ca ținte partidele politice așa-zis istorice: PNȚCD și PNL. Infiltrarea PNL a fost mai ușoară, cu PNȚCD a fost mai greu, dar Traian Băsescu a potențat efectul guvernării în perioadă de criză asupra partidului-lider în CDR. Lipsiți de principalul lor reper moral, Corneliu Coposu, țărăniștii au definitivat lucrarea începută de Băsescu, sfâșiindu-se între ei. Liberalii au rezistat, au ajuns chiar în postura de a guverna doi ani de zile singuri, cu susținere parlamentară din partea PSD. Băsescu le-a „ciupit” o aripă (PLD), apoi i-a mai jumulit de niște „pene”, dar s-au ținut pe poziții și iată-i ajunși la cel mai mare scor electoral post-decembrist. Totuși, prin prisma ultimelor evenimente, PNL e tot atât de vulnerabil ca un vas cargo navigat spre o mare ostilă, plină de pirați și de submarine încărcate cu torpile.

2. Crin Antonescu și-a păstrat capacitatea de convingere (a oamenilor din ierarhia la vârf a PNL, pe care, în bună parte, el i-a plantat acolo), dar și-a pierdut luciditatea și se lasă condus de un orgoliu cu accente paranoide.

3. Asistăm la o regie complexă, în care cearta liberalilor și usediștilor este prestabilită, adică teatrală. Dacă așa stau lucrurile, nu percep intențiile „maestrului păpușar”. Nu cred că din calcule și prognoze ar putea reieși beneficii pentru toate partidele din USL, dacă „stânga” s-ar separa de „dreapta”. Un alt aspect asupra căruia sunt nedumerit este rolul jucat de Klaus Johannis, care pare un politician mult diferit de Crin Antonescu – mai rece, calculat, mai puțin ofensiv. M-a mirat foarte mult atitudinea sa de după nominalizarea ca vicepriministru, de parcă a fost cel care l-a împins pe Antonescu spre acest deznodământ…

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments