Engleză 
Română 
Presa internațională vorbește de „beatificarea prințului”. Ion Iliescu: „Este o manifestare de interes național”
Foto: diacaf.com
Câteva mii de credincioși catolici au participat la ceremonia de beatificare a lui Vladimir Ghica, desfășurată azi, la Romexpo, în prezența cardinalului Amato, lider al Bisericii Catolice, fost candidat la rangul suprem, la alegerile în urma cărora a fost ales Papa Francisc.
Dacă presa română a vorbit despre martiriul monsenioruluiVladimir Ghica, decedat la 16 mai 1954, la vârsta de 81 de ani (s-a născut în prima zi de Crăciun, în 1873), în urma torturilor și bătăilor, în închisoarea Jilava, presa internațională a preferat titulatura de prinț. Vladimir Ghica (sau Ghika) a fost nepotul lui Grigore Ghica, ultimul principe al Moldovei.
De fapt, Vladimir Ghica a fost princiar, din punct de vedere moral, în felul în care și-a trăit viața, dar a fost preot (catolic), scriitor, diplomat și, în ultimul rând prinț, dacă e să ne luăm după titulaturile pe care și le-ar fi arogat.
Botezat după nașterea la Constantinopole (Istanbul) în ritul ortodox, conform credinței familiei sale, crescut la Touluse (Franța) de o familie protestantă, Vladimir Ghica a trecut la catolicism din proprie inițiativă, în 1902 (când se afla în România). Ar fi vrut să se dedice complet vieții monahale, dar a fost încurajat să nu renunțe la viața laică de Papa Pius al X-lea. Succesorul acestuia, Papa Pius al XI-lea, l-a poreclit „marele vagabond”, fiindcă, în apostolatul său laical, Vladimir Ghica a cutreierat întreaga lume.
A deschis primul dispensar gratuit (Bethleem Mariae) la București, înființând apoi și primul spital gratuit (Sfântul Vicențiu) din România și prima ambulanță, devenind, astfel, fondatorul primei opere catolice de caritate din România.
În decursul războiul balcanic din 1913 a îngrijit bolnavii de holeră la Zimnicea.
În timpul Primului Război Mondial a fost în misiuni diplomatice, a ajutat victimele cutremurului de la Avezzano, tuberculoșii din ospiciul din Roma și răniți de război.
Al Doilea Război Mondial l-a surprins în România. După venirea la putere a comuniștilor a refuzat să plece cu trenul regal. A fost arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare”.
Liderii politici ai momentului nu au participat la ceremonia de beatificare. Din partea PSD a fost prezent fostul președinte, Ion Iliescu, care a declarat, citat de Mediafax: „Este o manifestare de interes național și care dă o anumită imagine și în afară. Este un semnal important pe care Vaticanul l-a dat (…) Eram prim-secretar de partid comunist, la Iași, ’74 – ’79. Eu am avut relații bune cu biserica la Iași, și cu Biserica Ortodoxă, cu mitropolitul de atunci, Teoctist, care a devenit după aceea patriarh, și cu Biserica Catolică din Iași. Le-am aprobat catolicilor să-și construiască biserică la Butea, pe malul Siretului. Am avut relații deschise, de atunci, și constructive cu toate bisericile, iar după 1989 și cu monseniorul Robu (Ioan Robu, arhiepiscopul romano-catolic de București n.r.), care este un om deosebit”.
Procesul de beatificare este o fază în procesul de canonizare (de recunoaștere a sfințeniei) în Biserica Catolică. Conform confesiunii catolice, acesta este semnul neîndoielnic că se află în Paradis și că poate și vrea să-i ajute pe cei de pe Pământ (Wikipedia).
