Pacea de la Bruxelles
Evenimentele ultimelor zile arată că rămâne o distanță considerabilă între ceea ce vor românii care au protestat / mai protestează și ceea ce clasa politică este dispusă să le ofere. Iar când spun clasă politică, mă refer atât la cea autohtonă, cât și la cea europeană.
„Strada” a cerut modificarea Constituției în câteva puncte esențiale, care să întărească statul de drept, să facă imposibile derapaje de tipul OUG 13: Avocatul poporului să fie ales direct de cetățeni; 100.000 de cetățeni să poată sesiza direct Curtea Constituțională; Funcțiile publice să fie depolitizate, ocupate prin concurs; Membrii Guvernului să nu fie și parlamentari; Avizul parlamentar pentru cercetarea penală a guvernanților să fie eliminat; Cei cu condamnări penale să nu aibă dreptul de a ocupa funcții de demnitate publică.
Pe lângă asta, s-au cerut demisiile autorilor morali ai OUG 13: Dragnea și Tăriceanu, alături de cea a premierului Grindeanu.
Strada nu a obținut NIMIC din toate astea.
A fost anulată OUG 13 și a fost forțată demisia lui Iordache „altă întrebare”, autorul de facto al ordonanței care a scos lumea în stradă. Atât. Iar în urma vizitei lui Grindeanu la Bruxelles, a fost desemnat la Justiție un „independent”: Tudorel Toader, jurist de calibru, dar fost judecător al Curții Constituționale numit la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu, în 2006.
Și cu asta, azi (joi, 23 februarie) șeful statului, care acționează strict după comanda de la Bruxelles, s-a declarat satisfăcut: „avem întrunite condițiile pentru normalizarea situației”. În condițiile în care, nu mai departe de miercuri seara, Liviu Dragnea a desfășurat la Antena 3 planul de bătaie: dezincriminarea abuzului în serviciu (aleșii să nu mai dea nimănui socoteală pentru deciziile lor, indiferent de oportunitatea acestora), diminuarea atribuțiilor Președintelui României și Curții de Conturi, punerea Justiției „cu botul pe labe”.
Cred că niciun om realist nu își face iluzii: deși abrogată, OUG 13 va deveni lege – în sensul că Parlamentul va adopta, în cele din urmă, o lege care va prelua cvasi-integral prevederile mult hulitei ordonanțe adoptate seara și publicată în cursul nopții. Și vor mai fi adoptate și alte legi cu același scop: PSD și ALDE vor pregăti terenul pentru ca jaful public să se producă, de acum înainte, fără consecințe pentru administratorii bugetelor centrale și locale.
Așadar, practic vorbind, singurul lucru obținut prin proteste și consfințit prin „Pacea de la Bruxelles” (încheiată la vizita lui Grindeanu la sediul Comisiei Europene) a fost o edulcorare a imaginii românilor în ochii occidentalilor care urmăresc ce se întâmplă în actualitatea europeană.
Foarte probabil, Pacea de la Bruxelles va pune punct mârâielilor lui Dragnea și Tăriceanu (mai ales ale ultimului), care au dat de înțeles că, dacă oficialii europeni „nu-i slăbesc”, sunt în stare să împingă lucrurile spre un Ro-exit. De ochii lumii, vor mai fi reprize cu schimburi de replici contondente între șefii celor două camere parlamentare și înalți oficiali europeni. Însă, estimarea mea este că s-a cam pus batista pe țambal, UE fiind acum vulnerabilă la șantajul unor lideri locali. Viktor Orban, premierul rebel al Ungariei, a fost doar admonestat verbal, fără să fie strâns cu ușa pentru a-și schimba atitudinea. Tot așa, Dragnea va fi lăsat să-și spele cazierul și să-și patroneze sistemul mafiot, câtă vreme va cânta placa europenismului.