Engleză 
Română 
Nu avem nevoie de „ziare” ca Gândul
„«Nu avem nevoie de eroi ca el»”. DEZVĂLUIRE ȘOCANTĂ despre „EROUL” Iovan. Ce a făcut în acel avion?! – BREAKING NEWS”.
Așa își promovează ziarul online Gândul ultimul articol din seria de ponegrire a pilotului Adrian Iovan, în site-ul partener Mediafax. Ca să își justifice demersul „jurnalistic”, cei de la Gândul o dau înainte cu „demitizarea”: „Mitul EROULUI, demontat. Pilotul Iovan, făcut RESPONSABIL de accidentul din Apuseni”, e titlul articolului. Acesta nu este o investigație laborioasă, cu o înșiruire de informații și declarații ale specialiștilor – de fapt, ar fi fost și imposibil, în circumstanțele date, întrucât majoritatea specialiștilor autentici au decența de a nu se exprima în privința circumstanțelor unui accident, cel puțin până la finalizarea anchetei.
Gândul a găsit excepția, specialistul care nu se teme, nu-i așa, să spună adevărul „cu orice preț”. „Mass-media a creat două mituri: mitul cu pilotul comdandant erou, care a salvat pasagerii, și mitul cu ROMATSA, care este cauza eșecului în operațiunile de căutare și salvare. Ambele mituri sunt complet false și a fost de datoria mea să pun lucrurile la punct, cu orice risc”, scrie Prodecanul Facultății de Inginerie Aerospațială din cadrul Politehnicii București, conf. dr. Octavian Pleter, pe site-ul aviatia.ro, de unde fragmentele „incendiare” de text sunt preluate de Gândul.
Dr. Pleter „pune lucrurile la punct” cu informații care nu sunt publice – putem specula că sunt obținute ilegal (cuvânt pe care dr. Pleter îl invocă, repetat, în legătură cu Iovan) de la ROMATSA. Conform acestor informații, „prin deciziile luate” Adrian Iovan ar fi derobat ROMATSA de responsabilitatea monitorizării zborului și nu ar fi trebuit să se angajeze în acel zbor, în condițiile meteorologice date.
Probabil că, nu întâmplător, chiar Pleter ține să precizeze că analiza sa nu angajează în niciun fel Universitatea Politehnică București. Așadar, se exprimă în calitate de „persoană particulară”. Având o anume pregătire și acces la anumite informații, desigur.
„Acțiunea comandantului Iovan trebuie apreciată la superlativ, într-adevăr. Va intra probabil în istoria aviației modul în care a reușit să aterizeze în pădure, pe munte, cu avionul givrat, salvând viețile oamenilor. Este un merit incontestabil, este o performanță excepțională de pilotaj, dar problema mea este cum de s-a ajuns să fie nevoie de această bravură, de această măiestrie de pilot. În transportul aerian, nu avem voie să intrăm în astfel de situații din care să ieșim numai cu eroism. Într-un fel cinic, se poate spune că nu avem nevoie de eroi”, își conchide Pleter lunga pledoarie.
Poate că, într-un final, se va dovedi că Pleter are dreptate. Citindu-l, chiar înclin să mă las convins de argumentele sale. Sau poate, dimpotrivă, ancheta va concluziona că procedurile au fost respectate, că circumstanțele au surclasat experiența pilotului – caz în care Pleter ar trebui să se apuce de altă meserie.
Situația este asemănătoare cu disputa generată de cauza decesului lui Adrian Iovan și al studentei Aurelia Ion. S-a spus, inițial, că hipotermia este principala cauză. Pe urmă, un medic, șeful SMURD Bihor, a contrazis această ipoteză. Dar medicul respectiv a fost contrazis, la rândul său, de alți specialiști. Ce să creadă omul de rând?
Pleter nu ezită să critice faptul că „22 de milioane de «specialiști» mistifică realitatea”, dar preferă să uite faptul că această „mistificare” derivă din analizele și opiniile contradictorii exprimate, cu voioșie, de o puzderie de persoane mai mult sau mai puțin avizate, înainte de termenul de bun simț, care este cel al finalizării anchetei – în acest caz, ca și în toate cazurile delicate, ce presupun vătămarea gravă a imaginii unor persoane. Inclusiv domnia sa contribuie la acest climat de „judecată publică live”, derulată în absența tuturor probelor.
Este menirea mass-media aceea de a oferi informații în timp real. Publicul vrea să știe ce s-a întâmplat înainte de finalizarea anchetei și media caută să afle răspunsuri, stimulată și de bâlbele de la nivelul autorităților implicate în gestionarea zborului și accidentului aviatic, precum și de pompierismul Guvernului, care a stabilit vinovații „în doi timpi și trei mișcări”. Însă, ce face Gândul este tentativă de impunere a PROPRIEI viziuni asupra celor întâmplate, este manipulare prin titluri și așezare în context, pentru captarea audienței CU ORICE PREȚ.
Ce face Gândul este tipic tabloidelor. Diferența este că Gândul pretinde că este cotidian „quality”. Adică, un fel de The Guardian de România, nu Daily Mail de România. Daily Mail și alte tabloide britanice au desfășurat o campanie îndelungată de înfricoșare a opiniei publice din Marea Britanie, de inducere a perspectivei unei „iminente” invazii a românilor și bulgarilor de la 1 ianuarie 2014. Atât de susținută a fost campania, încât foarte mulți au ajuns s-o creadă și să dezvolte sentimente dintre cele mai puțin plăcute față de români și bulgari, în general. Grav a fost că respectiva campanie a beneficiat de suportul unor specialiști care nu au ezitat să se pronunțe înainte de termen, astfel că s-a pus o presiune fenomenală asupra Guvernului Marii Britanii, care a și acționat în consecință, cu măsuri discriminatorii.
A venit termenul, previziunile apocaliptice au fost infirmate, invazia nu s-a produs. Răul este făcut, Daily Mail merge însă mai departe, fiindcă puțini dintre cei care au dezvoltat sentimente negative împotriva noastră au capacitatea de a face pasul înapoi, de a admite că s-au lăsat păcăliți și de a sancționa publicația prin dezabonare. Mai ales că, în perversitatea lor, jurnaliștii tabloidului scotocesc după noi subiecte senzaționaliste, în care „eroii” sunt români. Pe urmă, pot sugera că, de fapt, au reușit ei să stopeze migrația, fiindcă au forțat Guvernul britanic să adopte măsurile care i-au speriat pe românii și bulgarii ce ar fi intenționat să emigreze acolo…
Dacă se va dovedi că Adrian Iovan nu este responsabil de accident, așa cum a stabilit Gândul, nu vom vedea retractări și cenușă în cap. Învingătorii în bătălia pentru audiență nu se împiedică în asemenea „amănunte”. Scopul scuză mijloacele.
Țin să punctez, însă, parafrazându-l pe dr. Pleter: nu avem nevoie de asemenea „ziare”.
