Zilele trecute am trecut prin experiența unui nou control al casei de asigurări de sănătate, pentru serviciile de îngrijiri paliative la domiciliu acordate bolnavilor incurabili din Brașov de Hospice Casa Speranței. Până aici nimic deosebit, suntem obișnuiți cu asta și chiar consider normal ca orice finanțator să verifice modul în care sunt folosiți banii alocați.

Controlul a decurs normal, ghidat de cerințe și reglementări birocratice, care presupun verificarea identității perfecte între rapoartele lunare depuse la casa de asigurări de sănătate și fișele în  care se detaliază toate manevrele recomandate și efectuate de medici și asistente în cadrul fiecărei vizite la pacienți. Echipa de control a găsit totul în regulă, noi, cei controlați am răsuflat ușurați si ne-am întors la ale noastre. Mai exact, la cei peste 128 de pacienți incurabili, dintre care, atenție(!),  doar vreo 30 primesc lunar aprobare de îngrijire la domiciliu, căci fondurile Casei sunt extrem de limitate! Pentru pacienții noștri, vizitele la domiciliu ale echipei Hospice au rămas singurul contact cu un sistem de sănătate prea puțin preocupat de asistența la sfârșitul vieții.

Da, totul a fost în regulă, dar rămâne gustul amar al experienței amintite – ca și al atâtor altora de acest tip. Pare că ceea ce facem propriu zis este insignifiant prin comparație cu documentația aferentă. Dar întreb: cui îi pasă, cu adevărat, în acest sistem, de ceea ce se ascunde în spatele celor 198 de pagini, corect si meticulos semnate și ștampilate ”conform cu originalul”, reprezentând raportarea ultimei luni de îngrijiri paliative la domiciliu? Cui vor folosi maldărele de dosare pe care le vom depune lunar de-aici încolo (căci asta e cerința celor de la CNAS, chiar dincolo de reglementarea, mult mai simplă, din Normele Contractului-Cadru)? Probabil vor asfixia în continuare coridoarele și birourile deja ticsite ale instituției.

Iată și o altă întrebare: îi pasă cuiva dacă pacientul e mulțumit de ceea ce îi oferă, concret, sistemul? Sau la gemetele sale i se arată hârtiile corecte și, gata, gemetele dispar ca prin minune?

Noi vrem să alinăm durerea și suferința… și asta vom face și de-aici încolo, pentru că la asta ne pricepem, chiar dacă mai greșim, uneori, la hârtii…

Mălina Dumitrescu este director de programe la Hospice Casa Speranței, o fundație care asigură, gratuit, de 22 de ani, îngrijire pentru bolnavii suferinzi de boli incurabile.

Eutanasia Durerii” este o campanie media voluntară Select News.

Donează 2% din impozitul pe venit organizației Hospice Casa Speranței!

Citește și:

Eutanasia durerii – editorial.

EUTANASIA DURERII 50.000 de români mor, anual, în chinuri, răpuși de boli incurabile. Ce facem pentru ei?

EUTANASIA DURERII Purgatoriul Stelei – arestarea, cancerul și nesimțirea de a trăi

EUTANASIA DURERII Povestea care merită un film de Oscar. Cristian Bonea – voluntarul bolnav incurabil

EUTANASIA DURERII. Adevăratul IronMan este un performer român cu suflet uriaș

EUTANASIA DURERII. Claudiu Antal, voluntar, 20 de ani: Orice ajutor oferit cuiva este un beneficiu mutual

EUTANASIA DURERII. OMS pregătește o rezoluție despre eutanasia durerii

EUTANASIA DURERII. Un britanic inimos ajută de 22 de ani zeci de mii de români și statul îi pune piedici

EUTANASIA DURERII. Ce face Hospice cu banii donați de companii din impozitul pe profit

EUTANASIA DURERII. Cea mai minunată tabără la mare

EUTANASIA DURERII. Medici din 32 de țări cer Belgiei să nu permită eutanasierea copiilor

EUTANASIA DURERII: Ministerul Sănătății – obligat să limiteze suferința bolnavilor incurabili

EUTANASIA DURERII Încă o palmă pentru Guvern: Hospice a luat două premii la Gala Societății Civile

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments