Guvernanți duși cu pluta. Yachtingul, de utilitate publică, îngrijirea bolnavilor de cancer – nu!
Azi, 9 noiembrie 2017, se împlinesc 7 (șapte) ani de când Hospice Casa Speranței Brașov, organizație neguvernamentală ce îngrijește bolnavi de cancer și copii cu maladii incurabile, a solicitat statutul de fundație de utilitate publică. Acest statut implică unele facilități fiscale, dar conferă și o anume prestanță – un gir al statului care ușurează atragerea de fonduri pentru activitățile respectivei organizații.
12 miniștri ai Sănătății s-au succedat în funcție, fără a se „găsi o soluție” pentru solicitarea Hospice. Legea prevede obligativitatea unui răspuns, dar legea a fost și este încălcată cu seninătate, răspunsul nefiind dat nici în ziua de azi. Practic, asistăm la un refuz tacit, aparent inexplicabil, în condițiile în care utilitatea publică a Hospice este dincolo de orice dubiu, acest ong alinând suferințele a zeci de mii de pacienți, în decursul sfertului de secol de activitate…
O posibilă explicație este în celebrul parandărăt. Guvernanților nu le iese nimic la această „afacere”. În acest răstimp de 7 ani, ong-uri de apartament, fără activitate vizibilă, au primit statutul de utilitate publică. Am oferit, în articole anterioare, exemple elocvente în acest sens. Nu pretindem că Asociația Yacht Club Regal Român este cel mai elocvent exemplu, probabil merită mai mult ca fundațiile de apartament statutul de utilitate publică, deși utilitatea este restrânsă la activitățile Casei Regale. Dar, consider că merită puse în oglindă cele două și să ne întrebăm cât de sănătoasă este o societate în care yachtingul este considerat de utilitate publică, iar îngrijirea bolnavilor de cancer – nu.