Engleză 
Română 
Enigma denisovanilor, verii spiței umane
Foto: bzi.ro
Povestea evoluției umane tocmai a devenit mai bizară. Genomul unei specii de hominizi dispărută, denisovanii, conține fragmente neobișnuite ale ADN-ului , care par să fi venit de la un alt grup, scrie newscientist.com.
Cercetătorii cred că au dat de urmele unei specii cu totul noi de hominizi, încă necunoscute științei.
Urmele noului hominid au fost găsite în genomul unui denisovan, un hominid a cărui existență a devenit cunoscută doar după descoperirea oaselor unui deget și a doi dinți într-o peșteră din Siberia. Pentru geneticieni a fost, însă, suficient, pentru a determina întreaga secvență a genomului denisovanilor cu un grad ridicat de precizie.
David Reich de la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts, a privit mai atent la genomul denisovan și a constatat că unele porțiuni ale acestuia nu se potrivesc. Reich și-a prezentat concluziile săptămâna trecută, la o reuniune științifică a Royal Society din Londra, având ca tematică ADN-ul antic.
Genomul denisovanilor arată că erau rude destul de apropiate ale omului de Neanderthal. Denisovanii au rezultat din aceeași ramură de hominizi cu neanderthalienii, ramură care, la rândul ei, s-a desprins, cu 400 de mii de ani în urmă, din trunchiul care a dat spița umană.
O asemenea afiliere ar trebui să însemne că denisovanii erau în mod egal apropiați de spița umană, precum erau și neandertalienii. Dar Reich a descoperit că, în realitate, denisovanii erau mult mai diferiți, iar asta din pricina unor fragmente din genom mult mai vechi prin comparație cu restul materialului genetic. Fragmentele respective nu reprezintă mai mult de o sutime din genomul denisovanilor, dar se știe că o singură genă sau chiar secvență de ADN poate face diferența între un om inteligent și unul având un handicap mintal. Singurul lucru pe care îl știm din fosilele existente este că denisovanii au avut dinți foarte mari, care arată ca cele de la speciile mult mai primitive.
Cea mai bună explicație pentu existența respectivelor fragmente este aceea că denisovanii s-au încrucișat cu o specie neidentificată, arhaică, de hominizi, preluând o parte din ADN-ul acestora.
Datele arată convingător, spune geneticianul Johannes Krause de la Universitatea din Tübingen din Germania.
Întrebarea este cine au fost hominizii care „i-au fermecat” pe denisovani? Suspecții sunt mulți. Există multe specii de hominizii arhaici ale căror genomuri nu au fost analizate și nu sunt cunoscute așa cum este cel al denisovanilor.
Chris Stringer de la Muzeul de Istorie Naturala din Londra susține că cel mai probabil candidat este Homo heidelbergensis. Această specie a trăit în perioada cuprinsă între 600.000 și 250.000 ani î.e.n. și era răspândită din Africa în Europa și Asia de Vest. Asta înseamnă că s-au putut întâlni cu denisovanii, ai căror strămoși au urmat o cale similară din Africa.
Homo erectus este o altă posibilitate. Acesta a fost chiar mai răspândit decât Homo heidelbergensis. Dar populațiile vestice – cele care ar fi putut partaja teritorii cu denisovanii – ar putea să nu fi supraviețuit destul de mult.
Problema ar putea fi soluționată prin obținerea ADN-ului pentru studiul genomului, dar este mai ușor de zis decât de făcut. Genomul denisovan și al omului de Neanderthal s-au păstrat, deoarece aceste specii au trăit în locuri reci, uscate. Alți hominizi au trăit în regiunile calde, umede, unde ADN-ul se descompune rapid. Geneticienii se străduiesc chiar acum să obțină ADN-ul de la o serie de fosile asiatice neidentificate.
