EXCLUSIV. Copiii dispăruți ai României 1993 – 2013

Fotografii ale unor copii dispăruți. Unele imagini reproduc fizionomia prelucrată a persoanei respective, pentru a semăna cu cea de acum (la „x” ani distanță de momentul răpirii). Sursa: copiidisparuti.ro

Fotografii ale unor copii dispăruți. Unele imagini reproduc fizionomia prelucrată a persoanei respective, pentru a semăna cu cea de acum (la „x” ani distanță de momentul răpirii).
Sursa: copiidisparuti.ro

390. Trei sute nouăzeci de copii dintre cei dați dispăruți în ultimii 20 de ani nu au mai fost găsiți, conform datelor oficiale obținute de Select News. Pentru aproape jumătate dintre acești copii mai există șanse, destul de bune, de a-și face apariția… undeva… cândva (curând), fiindcă sunt dispăruți ai acestui an.

Să punem binele înainte și să tragem nădejde că șansele acestea se vor materializa.

Rămân 200 de copii cărora nu li se mai dă de urmă. 10 copii, în medie, pe an. Un copil la cinci săptămâni.

Ce se întâmplă cu ei?

Există un site, copiidisparuti.ro, al unui ong, nefericit numit „Centrul român pentru copii dispăruți și exploatați sexual”. Pe site sunt centralizate cazurile de dispariție de care are cunotință acest ong. Fiecare copil cu o fotografie, cu o scurtă descriere fizică și a circumstanțelor dispariției. Poți zăbovi timp îndelungat asupra fiecărei imagini, încercând să te dumirești, să îți imaginezi – ce s-a întâmplat? În unele cazuri, explicația poate fi –aparent, cel puțin- mai simplă, fiind vorba de fete de 15 – 17 ani, care dispar din centrele de minori. Alteori, ca în cazul lui Ciobotaru Ana-Maria, dispărută la 14 iunie 2011, la vârsta de 8 ani și jumătate, poți să-ți închipui orice, dar nimic de bine. „Minora a plecat în data de 14.06.2011 de la domiciliul bunicii sale, să cumpere o înghețată de la un magazin din apropiere și până în prezent nu a revenit”.

Această poveste, ca și figura de „Veronica” a fetiței, au fost exploatate de un avocat, Mihai Rapcea pe numele său, figură emblematică, la un moment dat, a extremiștilor de la „Noua Dreaptă”. La câteva zile de la dispariția Anei-Maria, Rapcea a postat pe blogul său un mesaj care a generat o adevărată isterie, fapt pe care, cu siguranță, și l-a dorit. Rapcea a susținut, nici mai mult, nici mai puțin, că are probe cum că există o rețea care „vânează” copii pe teritoriul României, penru transplant de organe. Iar „schema” este cunoscută și mușamalizată de polițiști și presă.

În scurt timp, s-a ajuns ca foarte multă lume să spună că „e ceva adevăr în povestea cu răpirile de copii”. Mulți părinți au preferat să nu mai iasă prin parcuri, cu copiii lor. Unii, chiar au refuzat să îi mai dea la școală, de teamă că i-ar pierde din ochi (cunosc cazuri, nu pot da exemple, nume, din rațiuni lesne de înțeles). Fiindcă, așa ne sfătuiește blogger-ul nostru, avocat-politician: „NU VĂ MAI LĂSAȚI COPII NESUPRAVEGHEAȚI ! NICI LA GRĂDINIȚĂ, NICI LA ȘCOALĂ, NICI LA JOACĂ, NICI LA CUMPĂRĂTURI, chiar dacă este la doi pași de voi. Au trecut vremurile când lăsai copilul afară, la joacă, cu cheia de gât. Există o bănuială a anchetatorilor că majoritatea copiilor răpiți nu au fost aleși aleatoriu, ci anumite organe au fost «comandate»  în funcție de grupa de sânge și alte caracteristici”.

Doar în Giurgiu, zice avocatul, se furau șase copii pe săptămână, cu vârste între 6 și 10 ani. „Unul dintre ei a fost deja găsit într-un sac de gunoi, i se recoltaseră toate organele interne”, zice Rapcea. Cocalarii au fost instruiți de polițiști să scotocească bine sacii de gunoi, în căutarea rămășițelor umane.

În cele ce urmează, reproducem un fragment mai lung, fiindcă pasaje din această postare inițială au fost decupate și folosite de alți promotori ai acestei zvonistici înfricoșătoare. S-ar putea să recunoașteți aceste pasaje, chiar dacă nu ați ajuns la blogul avocatului. Aproape nicio persoană cu un cont de Facebook n-a scăpat de acest mesaj „viral” sau de „puii” acestuia.

„Poliția și presa (un complot! – n.n.) nu fac prea mare caz de aceste răpiri, anchetează pe tăcute, pentru a nu-și strica imaginea de ”siguranță și încredere”, dar cică sunt multe răpiri care sunt înregistrate drept ”dispariții”, din lipsă de probe. Multe dintre ele ajung cel mult AN-uri (dosare de infracțiuni cu autor necunoscut), asta numai în cazul în care se găsește cadavrul copilului.

Până acum, despre modul de operare, se știe că respectivii acționează câte 2 (de obicei bărbat și femeie). Abordează copilul pe stradă, la ieșirea de la grădiniță sau de la școală, sau unde are obiceiul să se joace. Îl întreabă ceva, o adresă sau altceva despre care copilul ar trebui să știe, îl cheamă mai aproape de mașină, iar acolo încearcă să îl urce înmașină fie cu vorba bună (să îi conducă să le arate adresa, care este aleasă deliberat aproape), fie cu forța, dacă nu e nimeni prin preajmă.

Îl anesteziază imediat cu o cârpă înmuiată cu cloroform – pusă pe gură, apoi îl transportă la ”baza de operațiuni”, de obicei o dubă, în care urcă copilul leșinat. Acolo, un măcelar anesteziază copilul și mai puternic, îl taie, îi scoate rapid toate organele care pot fi folosite la transplant, apoi copilul mort este băgat într-un sac de gunoi și aruncat la o ghenă de gunoi sau la groapa de gunoi. Organele sunt păstrate la gheață și duse peste graniță, unde sunt vândute pe piața neagră de organe.

De obicei, operațiile au loc în clinici private din Israel, unde legislația nu pune prea multe întrebări privind proveniența organelor de transplant.

Pentru un astfel de organ, se plătește între 3 și 30 de mii de euro, în funcție de gradul de compatibilitate (și raritatea organului respectiv în bazele de organe) cu pacientul la care se face transplantul”.

Vă dați seama cum se vor fi simțit părinții Anei-Maria și ai altor copii dispăruți în circumstanțe asemănătoare, citind asemenea grozăvii?

În absența unor informații concludente, nu poate fi exclusă posibilitatea ca unii dintre copii, posibil chiar Ana-Maria, să aibă o soartă ca cea atât de plastic zugrăvită de dl. Mihai Rapcea. Dar povestea sa conține prea multe speculații și informații neverificabile, pentru a fi mai mult decât o fabulație iresponsabilă.

Să vedem, acum, cum stau lucrurile în statisticile oficiale, puse la dispoziție, la solicitarea Select News, de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR):

  1. La data de 10 septembrie a.c., în evidența Poliției Române se aflau un număr de 390 de minori urmăriți la nivel național, pe motivul „dispariție de la domiciliu” ori „dispariție din centrele de ocrotire socială”. Această cifră reprezintă toate cazurile de minori a căror dispoziție a fost sesizată în ultimii 20 ani și care încă nu au fost găsiți. Unii dintre aceștia au devenit între timp majori.
  2. După vechimea sesizării acestor cazuri, 190 sunt din anul 2013, 25 din 2012, 35 de cazuri din 2011, 7 din 2010, 4 din 2009 și 5 cazuri din 2008. Anterior acestui an sunt înregistrate la nivel național 124 de cazuri de dispariție.
  3. La începutul anului 2012 se aflau în lucru, la nivel național, 328 cazuri de minori dispăruți. În anul 2013, până la data de 10 septembrie, au fost sesizate 546 cazuri de minori dispăruți, iar în aceeași perioadă au fost soluționate 564 cazuri, între acestea regăsindu-se și unele sesizate în anii anteriori.
  4. Din datele existente, se observă că numărul disparițiilor înregistrate în perioada 2005 – 2008 a cunoscut o creștere în comparație cu perioada precedentă, acest lucru fiind datorat mai multor factori. Unul dintre aceștia ar fi că, în anii anteriori lui 2005, conform prevederilor în vigoare la acea dată, nu se mai impunea înregistrarea dispariției și darea în urmărire la nivel local sau național, dacă minorul era găsit în termen de 48 ore de la dispariție. Reglementările actuale care prevăd înregistrarea sesizării și declanșarea activităților de căutare imediat după producerea evenimentului. În plus, după anul 2008 au fost și sunt înregistrate cazuri de minori care au plecat în repetate rânduri de la domiciliu sau din unitățile de ocrotire, iar fiecare plecare sesizată este înregistrată ca o nouă dispariție.
  5. Proiectul CALLERT (Child Call Alert), co-finanțat de Comisia Europeană în anul 2009, a fost aplicat și de România, la data de 20.05.2011 (cu trei săptămâni înaintea dispariției Anei-Maria). IGPR, în parteneriat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Centrul Român pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual „FOCUS”, a lansat mecanismul „Alertă Răpire Copil !”. Importanța mecanismului este dată de faptul că, cel mai adesea, motivul dispariției poate fi stabilit într-un stadiu avansat al investigației, dar primele ore după dispariție sunt extrem de importante pentru eficiența investigației, sens în care obținerea de informații de la populație cu privire la caz este extrem de utilă anchetatorilor. Autoritățile române au reușit să implice în mecanism 45 parteneri, care diseminează informațiile rapid și eterogen, în caz de alertă.

Până în prezent nu au fost înregistrate cazuri care să facă obiectul declanșării mecanismului «ALERTĂ RĂPIRE COPIL», iar aceasta întărește afirmația potrivit căreia zvonul referitor la răpirile de copii nu are suport real”, conchid polițiștii.

3,088 total views, 2 views today

Comments

comments