Ion Jinga, ambasadorul României în Marea Britanie
Foto: inforomania.co.uk

Ion Jinga, ambasadorul României în Marea Britanie, reacționează printr-un editorial publicat în The Telegraph, la valul de xenofobie îndreptat împotriva românilor, pe măsură ce se apropie sfârșitul anului și al restricțiilor impuse de guvernul britanic, pentru români și bulgari, pe piața muncii.

Cu abilitate, Jinga își începe argumentația prezentând o scrisoare primită de la o victimă a xenofobiei care se află în înalta societate britanică – o femeie, tânăr chirurg, care trăia în pace de mai mulți ani în Regat, dar, mai nou, se confruntă, aproape zilnic, cu probleme din pricina originii sale.

Articolul este bine structurat, argumentația logică și de bun simț. Doar că, așa cum o arată puținele comentarii de pe pagina de internet a ziarului, comentariul vine târziu, britanicii și-au cam format un punct de vedere, iar acesta este, în general: „Nu avem nevoie de voi. Stați acasă! Mergeți acasă!”. Puținele voci care contrazic această atitudine aparțin, în general, unor români…

Reproducem, în continuare, editorialul ambasadorului Jinga (cu o excepție – un paragraf pe care l-am considerat redundant).

„Am primit o scrisoare de la o doamnă doctor român ce lucrează într-un spital londonez. Ea a venit în Marea Britanie în anul 2005, după ce și-a luat licența în București. Este unul dintre cei 2000 de doctori români educați de universitățile noastre, care au fost convinși de agențiile de recrutare britanice să vină și să lucreze aici fiindcă există un deficit de medici în Regatul Unit. Nu este nevoie să spun că și sistemul de sănătate din România are nevoie disperată de ei, chiar dacă înțeleg că banii și oportunitățile profesionale sunt motive valide pentru a veni în Regatul Unit.

Ca ambasador la Curtea Sfântului James, am întâlnit mii de români ce trăiesc în Marea Britanie și am primit sute de scrisori de la ei, dar aceasta este diferită. Doamna care mi-a scris este chirurg, o calificare pe care a primit-o în Marea Britanie după examene dure. Este un om cu o carieră realizată, care are o familie și o casă în Londra. De la un profesionist de un asemenea succes, cu un statut social superior, nu te aștepți la plângeri despre discriminare și rasisms.

Îmi scrie: «Este din ce în ce mai greu ca să trăiești ca cetățean român și ca profesionist român în Regatul Unit. Această țară este totalmente împotriva discriminării rasiale și culturale. Din nefericire, însă, aceasta este situația cu care ne confrutăm începând cu luna ianuarie 2013, mulțimită unei părți a mass-media și a unor politicieni. Românii și bulgarii oferă subiecte zilnice mass-media, iar acest fapt nu rămâne fără consecințe. Nu m-am confruntat niciodată aici cu rasismul, până anul acesta. Acum, aproape zilnic, sunt întrebată de unde vin și trebuie să suport atitudini rasiste la aflarea răspunsului. Unii oameni nu spun nimic, majoritatea exprimă doar o surpriză, unii îmi spun că nu arăt a româncă, iar unii încep cu comentariile negative la adresa noastră. Trebuie să am de a face cu această atitudine atât din partea pacienților, cât și, din păcate, a unor colegi mai vechi. Blamul cultural și atitudinea rasistă împotriva noastră ne dăunează vieților și reputației profesionale. Majoritatea românilor de aici muncesc din greu pentru a-și câștiga existența, sunt onești, determinați, își plătesc taxele, contribuind, finalmente, la bunăstarea țării».

Când, în timpul campaniei electorale din Eastleigh, un candidat al unui partid politic care intenționează să câștige alegerile pentru Parlamentul European folosindu-se de sloganuri xenofobe i-a etichetat pe români ca având o „înclinare naturală spre infracțiune”, mi-am exprimat îngrijorarea că retorica inflamatorie ar putea avea avea consecințe pe termen lung și chiar să ducă la atacuri rasiste. Din păcate, s-a confirmat imediat câtă dreptate am avut, fiindcă în Brighton doi tineri muncitori români au fost bătuți doar fiindcă vorbeau într-o limbă pe care agresorii au identificat-o ca fiind „est-europeană”.

În ultimele opt luni, publicul britanic a fost bombardat continuu cu informații denaturate și înfricoșătoare difuzate de media tabloidă și de un partid politic în care unul dintre liderii săi a numit toate femeile dintr-o încăpere plină de delegate drept «târfe». «29 de milioane de români și bulgari (populațiile însumate ale celor două țări) vor invada Britania pe 1 ianuarie 2014», «Opriți migrarea în masă a bulgarilor și românilor în 2014», «România și Bulgaria sunt două țări corupte și chinuite de crima organizată», «Noul val de migranți est-europeni ne iau locurile de muncă» sau «Oamenii din România și Bulgaria trăiesc precum animalele și își vor dori să trăiască într-o țară civilizată precum Marea Britanie» – am citat doar câteva remarci îngrozitoare.

Cum e posibil ca o asemenea atitudine să înflorească în Regatul Unit, o țară care a dat omenirii Magna Charta Libertatum, și-a răspândit cultura și civilizația în întreaga lume și, pe bună dreptate, este una dintre cele mai admirate democrații moderne? Răspunsul a fost oferit de secretarul de stat pentru afaceri Vince Cable, care a remarcat atunci când s-a adresat audienției la o conferință din Glasgow: «În Marea Britanie ia amploare o opinie publică absolut toxică despre imigrare».

Desigur, majoritatea britanicilor resping orice comportamente xenofobe, iar personalități britanice de prim rang și-au exprimat aprecierea pentru valoroasa contribuție a românilor ce trăiesc în Regatul Unit la propășirea țării: primul ministru, președintele Camerei Comunelor, ministrul pentru Europa, ministrul pentru Prevenirea Criminalității, Președintele Comitetului pentru Afaceri Interne a Camerei Comunelor – pentru a nominaliza doar câțiva. Cele mai încurajatoare pentru mine sunt opinii ce vin de la oameni de rând.

Nimeni nu este capabil să aprecize exact câți oameni vor veni din România în Marea Britanie anul viitor. Românii, ca cetățeni europeni, pot călători liber în interiorul Uniunii Europene, exact ca și britanicii. Nu avem idee câți britanici se vor duce în Spania sau Franța la anul, iar asta se aplică și în cazul românilor ce vin aici. (…)

Cred că ceea ce inflamează publicul britanic nu este faptul că alți cetățeni europeni vin în Regatul Unit. Personal, aș fi mândru de faptul că multor europeni le place Marea Britanie și își doresc să vină aici. Arată că sunteți o țară plină de oportunități. Nu, ce îi deranjează pe brianici, conform judecății mele, este că cetățenii din Uniunea Europeană pot veni aici și pot beneficia de diverse facilități fără a contribui, mai întâi, la economie. Înțeleg foarte bine asta, dar faptul cu greu poate fi pusă în cârca românilor, întrucât prezența lor aici este în principal rezultatul cererii de pe piața britanică a  forței de muncă. Ei nu pun presiune pe sisteme sociale și de sănătate, fiindcă majoritatea au vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, cu puțini dintre ei având nevoie de îngrijiri medicale sau asistență socială. 62% nu au persoane în întreținere, iar 32% au un singur copil. Din totalul de 40.171 de alocații de care au beneficiat copii ai unor cetățeni europeni trăind în Marea Britanie, doar 324 s-au dus la copii ai unor români – o cifră neglijabilă. Pe scurt, românii sunt contributori la bugetul public, nu consumatori. Un studiu recent a arătat că migranții din noile state membre ale Uniunii Europene au plătit prin taxe cu 30% mai mult decât au încasat din servicii publice.

Prin urmare, compatrioții meu nu au motive de a se simți vinovați că sunt români în Regatul Unit. Rațiunea trebuie să învingă abordările emoționale”.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments