Engleză 
Română 
România – prima Distopie a lumii
O distopie* este o viziune de coșmar a viitorului și există două cărți mari care au definit genul: „1984” (de George Orwell – n.tr.) și „Brave New World” (Minunata Lume Nouă de Aldous Huxley – n.tr.). Ambele cărți sunt geniale, dar ele au fost scrise în anii 1930, atunci când lumea tremura sub umbra totalitarismului. Ele sunt, totuși, utile pentru înțelegerea secolului al XX-lea, dar depășite atunci când vine vorba de vremurile noastre tulburi.
Acum avem un autor, David Mitchell, care a proiectat economia de astăzi cu sute de ani în viitor. Avem, de asemenea, o țară – România – unde investitorii offshore pregătesc un vast proiect de minerit cu cianuri, care s-ar potrivi bine în distopia domnului Mitchell.
Iată cum descrie viitorul David Mitchell în romanul lui îți taie răsuflarea, Cloud Atlas:
„Solul este poluat, râurile lipsite de viață, aerul greu de toxine, alimentele provin din organisme modificate genetic. Cei din clasa de jos nu pot cumpăra medicamentele necesare pentru a contracara aceste privațiuni. Zona de atac maxim a melanomului și a malariei avansează spre Nord cu cel puțin patruzeci de kilometri pe an. Astfel, Africa și Indonezia, adică centrele de aprovizionare pentru societatea de consum a Occidentului au devenit nelocuibile în proporție de 60%. Legitimitatea și bogăția plutocrației secătuiesc. Dar răspunsul ei la ce i se întâmplă, este strategia iubită de toți ideologii faliți: negarea”.
Nu este greu să observi modul în care multinaționalele de astăzi ar putea evolua în monopolurile descrise de Mitchell. Recentele scandaluri generate de neplata taxelor de către companii precum Starbucks, Google și Apple sugerează că rolul principal al guvernului modern este acela de a reprezenta interesele marilor afaceri. În practică, aceste interese prevalează mereu nevoilor oamenilor obișnuiți sau cerințelor de protejare a mediului înconjurător.
Procesul poate fi constatat cel mai clar într-o economie emergentă ca România, o țară care a revenit la capitalism în urmă cu doar 23 de ani. În România, membru al UE din 2007, se poate vedea cum companii precum Coca-Cola, McDonalds, Microsoft, VW, Nestle, Danone și SAB (South African Breweries) au strivit cu ușurință o parte dintre competitorii locali. Peste 60% din băuturile răcoritoare și apa îmbuteliată din România sunt acum vândute de Coca-Cola, piața berii este controlată de SAB și alte companii multinaționale și peste 80% din produsele alimentare sunt acum importate. Microsoft domină piața de software; prin investiții abile în relații guvernamentale și școli a reușit să surclaseze concurenții care dezvoltă programe software mult mai ieftine, bazate pe platforma Linux. UE încurajează toate astea prin impunerea unor standarde pe care doar cele mai mari companii și le pot permite. De exemplu, milioane de țărani români nu mai au voie să-și vândă laptele, chiar dacă acesta este mult superioar calitativ celui din supermarket.
Dar este banal acest tip de scenariu, în care multinaționale se extind și acaparează piețele noi. Știm cu toții despre asta. Ceea ce propulsează România în categoria „Prima Distopie a lumii” este un masiv proiect de minerit cu cianuri, care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase și curate zone ale Europei, într-un pustiu distopic. Este, de asemenea, un studiu de caz pentru modul în care PR-ul agresiv și strategiile de marketing corporatist pot convinge o întreagă populație că distrugerea ecosistemului este în propriul său interes.
Roșia Montană Gold Corporation, un fond de investitii off-shore, a promis românilor mii de locuri de muncă, miliarde de dolari din contribuții la bugetul național și –o pretenție mai îndrăzneață, care ar fi putut veni direct din „1984”- toate acestea cu protecția mediului înconjurător. Realitatea este că se vor demola 3 sate și 4 munți, iar un rezervor masiv de 214 milioane de tone de deșeuri de cianură va fi construit (cianura este utilizată pentru extragerea aurului din minereu). Niciodată până acum un proiect de minerit cu cianuri de o asemenea amploare nu a fost încercat în Europa. Râurile și apele subterane din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite și doar aproximativ 200 de locuri de muncă vor fi create. Impozitul pe profitul estimat la circa 30 de miliarde de dolari este necunoscut, deoarece contractul companiei cu guvernul român este secretizat, iar legile fiscale din România sunt pline de lacune.
Dar faptul cel mai extraordinar legat de proiectul Roșia Montană este că o asociație nonguvernamentală locală a reușit să-l blocheze în ultimii cincisprezece ani. Folosind avocați voluntari, au reușit să stopeze proiectul în instanțele de judecată iar și iar. Acest lucru arată că sectorul de voluntariat și cel juridic din România nu sunt atât de corupte și slabe cum multora le place să presupună.
Dar Guvernul actual încearcă să submineze eforturile oponenților proiectului prin rescrierea legislației mineritului, pentru a le permite operatorilor să profite de orice teren le e pe plac.
Așadar, investitorii nu vor renunța. Acesta este un test pentru industria minieră internațională: modelul lor de afaceri depinde de slaba guvernare din țările sărace precum România, care se încovoaie în fața voinței lor și le permite accesul liber la bogățiile minerale. Sfidări ca cele ale ong-urilor care se opun proiectului Roșia Montană i-ar putea încuraja pe alții să li se alăture, dacă vor avea câștig de cauză, iar acest lucru nu se potrivește cu viziunea marilor companii miniere despre viitorul nostru.
* În termeni medicali, distopia este o anomalie de poziționare a unui organ anatomic.
Despre autor:
După o copilărie în Scoția și o educație în Liverpool, Rupert Wolfe Murray a călătorit în Tibet, unde a petrecut un an ca profesor de limba engleză și ghid. După un scurt flirt cu jurnalismul, a urmat un lung pelerinaj în Balcani (în special în România), unde a lucrat pentru ajutorarea copiilor cu handicap, a minorității rrome și la producția unor filme documentare (inclusiv unul despre Revoluția din 1989 și despre perioada post-revoluționară).
În prezent, este reprezentantul editorial al unei clinici de dezintoxicare din Scoția, job care presupune munca la site-urile clinicii (inclusiv la noul site Castle Craig din România), producția de scurt-metraje și campanii de convingere a patronilor pentru abordarea problemelor legate de dependență în rândul angajaților.
Opiniile exprimate în articolele sale îi aparțin în întregime și nu reprezintă punctul de vedere al Castle Craig Hospital.
Poate fi contactat prin intermediul rețelei Twitter (la @wolfemurray).
Nota editorului:
Acest articol de opinie, apărut inițial în Huffington Post și preluat cu acceptul autorului, este reprezentativ pentru ceea ce ne propunem în cadrul rubricii „Agenda Cetățeanului”, aflată în construcție pe site-ul nostru: analizarea din cât mai multe unghiuri a problemelor reale și importante cu care se confruntă societatea noastră (articolul de față oferă o singură perspectivă, vor fi și altele). Tema „Roșia Montană” este una dintre cele mai importante. Deși este de suficient timp în dezbaterea publică, foarte puțini sunt cei care și-au format un punct de vedere coerent, bazat pe argumente logice, raționale. În bună parte, faptul este datorat dezinteresului: informațiile pe acest subiect abundă în spațiul public, trebuie doar să le accesezi, să le selectezi cu atenție și să le lecturezi. Pe de altă parte, dezbaterea publică a fost influențată de campania extrem de agresivă a RMGC, care a pompat sume uriașe în conturile trusturilor media, obținând neutralitatea (neimplicarea) sau chiar sprijinul acestora. Nici oponenții RMGC nu sunt chiar străini de anumite influențe și interese care transced ecologismului, iar faptul nu face decât să îngroașe pâcla ce plutește asupra proiectului de minerit. Cu neutralitate și mânați de bune intenții, vom încerca să împrăștiem această pâclă, pentru a-i ajuta să-și formeze o opinie bine documentată pe cei care doresc acest lucru.
P.S.
Rosia Montana este între „Cele mai periclitate 7 situri și monumente din Europa”
Europa Nostra a anunțat, pe data de 12 iunie 2013, in cadrul unei conferințe de presă la Biroul din Atena al Parlamentului European, lista finală a siturilor și monumentelor selectate pentru Programul de advocacyși salvare „7 Most Endangered” (Cele mai periclitate 7 situri), inițiat anul acesta în colaborare cu BancaEuropeană de Investiții și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
Peisajul cultural istoric Roșia Montană a fost selectat in lista finală, alaturi de amfiteatrul roman din Durres (Albania), centrul istoric al orașului Nicosia (Cipru), fortificațiile Vauban din Briancon (Franța), manastirea San Benedetto Po (Italia), manastirea din Setubal (Portugalia) si biserica armeneasca Sf. Gheorghe din Mardin (Turcia).
