De când a început nebunia asta cu manualele digitale, am început să mă gândesc la cum „era” și la cum „va fi”.

Am intrat la Școala Normală Elena Cuza în 1993. În clasa a X-a am început să predăm săptămânal, la clasele I-IV, Limba română, Matematică, Educație plastică, Științe, Geografie, Istorie, Educație muzicală, Educație fizică, Abilități practice.

Nu o să uit niciodată diminețile de marți, ziua de practică, în care mă înghesuiam în 116, străbătând orașul din Berceni până în Drumul Taberei, la ora 6.00. Singura mea grijă era nu să scap cu coastele întregi, ci să nu mi se strice cartonul duplex, făcut sul, care reprezenta planșa model la care lucram, uneori, câteva zile. Sau să nu mi se spargă borcanele, sticlele și paharele pe care le căram din cămară la grădiniță, ca să predau măsurarea capacitații vaselor. Sau să scormonesc cu tata pe sub frunze, în pădure, căutând ghiocei și viorele care se încăpățânau să nu iasă, deși era luna martie și eu așteptam cu disperare. Trebuia să predau „Ghiocelul și vioreaua – observare”. Îmi trebuiau numai vreo 25-30 de bucăți, câte una pentru fiecare copil…

Nu pot să uit zecile de fișe scrise cu indigoul, până făceam scurtă la mână că de unde xerox, iar când a apărut xeroxul, de unde bani săptămânal să xeroxezi 30 de fișe. Am făcut zeci de desene și de rebusuri pe cartoane duplex. Am pierdut nopți în șir scriind proiectele didactice de mână. Cine avea calculator? Primul proiect scris la calculator a fost cel de diplomă, în 1998, când am terminat liceul. Cine avea didactic.ro, să descarce proiecte, fișe, evaluări… Ce bine era! Și ce profesori minunați am avut! Mai mult suflet, mai multă dăruire. Cât din personalitatea unui învățător se regăsește, acum, într-un proiect descărcat de pe vreun site de specialitate?

Acuma treaba s-a schimbat, o „ardem” multimedia. De când am auzit de faimosul manual digital sângele îmi circulă cu o viteză mai mare, parcă și sinapsele se realizează altfel.

DACĂ vom aveam manuale digitale în clasă pe 15 septembrie, mă întreb câți copii vor avea ce să facă cu ele, câți copii din mediul rural au acces la calculatoare, la școală sau acasă. Câți au tablete…

Să vedeți cum încep imediat știrile despre școli cu toaleta în curte, fără autorizație sanitară, în care plouă, sau nu au bănci, tablă… Mi se pare SF să văd săli de clasă în care încă sunt sobe, dar manualul e digital.

Nu sunt împotriva dezvoltării, a evoluției. Dimpotrivă. Cred însă că erau alte lucruri, mult mai importante, în care se puteau investi banii. Și că, dacă tot ne-am apucat să facem manualele astea, păi să le facem cum trebuie și la timp. Să pot să le văd și să aleg în cunoștință de cauză.

Nota redacției: Pe platforma online a Ministerului Educației, manuale.edu.ro, ar fi trebuit să existe, din data de 15 august, manualele disponibile pentru anul școlar 2014 – 2015, astfel încât cadrele didactice să le poată consulta și alege în cunoștință de cauză. În acest moment, însă, la cinci zile de la expirarea termenului și la mai puțin de o lună de la debutul noului an școlar, pagina este abia în construcție…

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments