Engleză 
Română 
Lup în blană de miel sau porumbelul păcii nucleare?
În cel mai așteptat discurs din deschiderea Adunării Generale a Națiunilor Unite, noul președinte iranian, clericul moderat Hassan Rouhani, a pledat, marți, la New York, pentru toleranță și înțelegere, susținând categoric că armele nucleare nu au nici un viitor în Iran. Rouhani s-a arătat dispus să înceapă convorbirile cu Occidentul asupra dosarului nuclear iranian, în încercarea de a pune capăt războiului rece cu administrația de la Washington, care durează de mai bine de trei decenii. Rouhani a mai apreciat intenția declarată a președintele american, Barack Obama, de a îmbunătăți relațiile dintre Statele Unite și Iran, și a exprimat, la rândul său, speranța că se va ajunge “la un cadru pentru a gestiona divergențele noastre”.
Rouhani nu a uitat însă de publicul de acasă, în special de nucleul dur al liderilor conservatori de la Teheran. În discursul său de debut la Națiunile Unite, el a calificat sancțiunile internaționale impuse țării sale drept o formă de violență și a condamnat Statele Unite și Israelul – fără însă a le numi – pentru intervențiile militare și politica de forță din Orientul Mijlociu, mai ales în teritoriile palestiniene. Criticii Iranului au mai remarcat că președintele nu a oferit nici o propunere concretă pentru a ajunge la un compromis în dosarul nuclear iranian.
Ales în luna iunie, după ce a promis electoratului că va pune capăt izolării internaționale a țării și și-a axat discursul de campanie pe sloganul “o victorie a moderației și inteligenței asupra extremismului”, Rouhani a pregătit extrem de atent ofensiva diplomatică pentru o apropiere de Casa Albă. Imediat după alegerea sa, în rândul conducerii de la Teheran au fost făcute schimbări importante, în primul rând în echipa care se ocupă cu dosarul nuclear. Mai mult, au fost eliberati o serie de deținuți politici, iar ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem iranian, a cerut Gărzilor Revoluționare, elita ultraconservatoare a armatei, să se implice mai puțin în politică.
Asaltul diplomatic al Iranului nu s-a oprit însă aici; în urmă cu o săptămână, Rouhani s-a oferit să faciliteze dialogul dintre regimul de la Damasc și opoziția siriană, iar marți, într-un interviu acordat CNN, președintele a condamnat “crimele pe care naziștii le-au comis împotriva evreilor”, după ce predecesorul său conservator, Mahmoud Ahmadinejad, negase sistematic Holocaustul și se lansase în tirade dure împotriva Statelor Unite și, mai ales, contra Israelului. Cu doar câteva zile înainte, într-un editorial publicat în Washington Post, Rouhani declarase că țara sa nu va produce niciodată arme de distrugere în masă, dezvoltând doar tehnologie nucleară civilă. El amintea însă că ayatollahul Ali Khamenei este cel care deține ”toate puterile și are autoritatea totală” în chestiunea nucleară, și preciza, de asemenea, că Iranul nu va face concesii în privința a ceea ce consideră a fi dreptul său de a dezvolta un program nuclear civil.
Între timp, profitând de prezența liderilor mondiali la lucrările Adunării Generale a Națiunilor Unite, ministrul iranian de Externe, Javad Zarif, și-a fixat întâlniri cu reprezentanți de rang înalt din Marea Britanie, Franța, Germania, China și Rusia. Mai mult, șeful diplomației de la Teheran urma să se întâlnească astăzi cu Secretarul de Stat american, John Kerry, în prima întâlnire la nivel înalt dintre Iran și Statele Unite după ce relațiile dintre cele două state au fost întrerupte, odată cu criza ostaticilor americani, în 1980. În așteptarea acestor întâlniri, Zarif anunța, marți, la New York, începutul unei “noi ere” în demersurile de a pune capăt disputei dintre Iran și Occident pe tema dosarului nuclear iranian și, implicit, în încercarea de a ridica sancțiunile economice care au afectat serios economia unei țări ale căror rezerve de petrol o plasează pe poziția a doua la nivel mondial.
Eforturile lui Rouhani de a seduce Statele Unite și Uniunea Europeană nu sunt văzute însă cu ochi buni de Israel, care consideră că viziunea noului lider de la Teheran în privința distrugerii statului evreu coincide cu cea a predecesorului său conservator, Mahmoud Ahmadinejad. Alarmat de perspectiva unei apropieri între Iran și Occident, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, va avertiza, marțea viitoare, în discursul pe care îl va susține în fața Adunării Generale a ONU (la o săptămână după cele rostite de președinții Rouhani și Obama) asupra “capcanei” întinse de liderii iranieni, care ar încerca să câștige timp pentru a produce arme nucleare, așa cum a procedat Coreea de Nord în urmă cu opt ani. În 2005, după o perioadă de activitate diplomatică intensă, Coreea de Nord a fost de acord să renunțe la programul său nuclear, în schimbul obținerii ridicării unor sancțiuni economice. Un an mai târziu, Coreea de Nord testa primul său dispozitiv nuclear. Cele două situații nu sunt însă similare: în 2005, când a încheiat acordul, Coreea de Nord produsese deja bomba nucleară, iar serviciile de informații americane sunt de părere că Iranul se află la luni sau chiar la ani distanță de a avea o astfel de armă.
Decât o înțelegere proastă, mai bine nicio înțelegere, par să strige acum la unison liderii israelieni, care îl consideră pe Rouhani un lup în blană de miel și, bineînțeles, îi pregătesc acestuia un set de condiții imposibil de acceptat.
