Engleză 
Română 
Eutanasia durerii
UPDATE 13 iunie 2014
Am publicat acest articol la data de 5 decembrie 2013, iar misiunea pe care mi-am stabilit-o atunci dă roade. Despre ultimul articol din seria „Eutanasia durerii” s-a discutat în ședință de guvern și se pare că solicitarea Hospice Casa Speranței de a fi recunoscută ca fundație de utilitate publică va fi, în fine, aprobată.
Începând de astăzi, public și versiunile în limba engleză ale articolelor dedicate paliației.
În Uniunea Europeană se amplifică disputele în jurul subiectului eutanasiei umane și a sinuciderii asistate.
Două elemente în acest sens:
1. Belgia este pe cale să urmeze Olanda în adoptarea legislației care să permită eutanasia minorilor. Belgia, Olanda și Luxemburg sunt țări a căror legislație permite eutanasia umană, la cerere, în cazul adulților – bolnavi incurabili. Olanda a extins aplicabilitatea legii și pentru minori, în anul 1998. Elveția (stat non-UE) a legalizat sinuciderea asistată (pentru definiția euanasiei și a „ramurilor” acesteia, respectiv sinuciderii asistate, vezi AICI).
2. În finala competiției pentru premiul „LUX”, acordat de Uniunea Europeană, s-a calificat, alături de alte două filme, „Miele”, o coproducție italiano-franceză, care militează pentru legalizarea sinuciderii asistate.
Sunt țările Benelux avangardiste? Liberalii ar spune, categoric, „Da!”. Mai ales în contextul crizei globale și al împuținării resurselor, când viața tinde să devină tot mai scumpă, când orice tratament de durată al unei boli cronice grave tinde să devină un lux pe care tot mai puțini sunt cei care și-l permit, când bugetele de sănătate ale statelor sărace nu suportă aceste tratamente sau, dacă le suportă, diminuează șansele de însănătoșire a celor care nu suferă de boli incurabile, s-ar zice că legalizarea eutanasiei este o măsură logică, cel puțin din punct de vedere economic.
Într-adevăr, s-ar putea să vină momentul (dramatic) în care scrupulele de ordin religios sau deontologic (în cazul medicilor) să fie un lux pe care să nu ni-l mai putem permite.
Deocamdată, însă, nu este cazul. Deocamdată, eutanasia umană rămâne un subiect ce poate fi și chiar trebuie să fie intens dezbătut.
Pe lângă numeroasele argumente solide pro-eutanasiere, există argumente, tot solide, împotriva eutanasierii. Nu le vom preciza aici, dar, dacă nu le știți și vreți să le aflați, o sursă bună este acest articol din MedLive-Hotnews. De asemenea, chiar dacă prezintă un punct de vedere unilateral (împotriva eutanasierii), o sursă bună de informare este Provita, care vă oferă și o versiune adaptată a unui raport comun al mai multor medici de pe glob.
Cel mai des invocat argument împotriva eutanasiei umane este de ordin religios. Uciderea unei persoane sau sinuciderea sunt un păcat, indiferent de circumstanțe, conform preceptelor majorității cultelor religioase. Acesta este și principalul motiv pentru care, în statele cu populații majoritar religioase, sondajele de opinie indică o defavorizare a legalizării eutanasiei.
Dar, dacă:
– nu ești o persoană cu puternice convingeri religioase;
– Iubești viața, dar nu vrei să trăiești în orice condiții (nu vrei să suferi fără speranță, să fii o povară pentru alții)…
… mai ai vreo opțiune?
Mai exact, este îngrijirea paliativă (pentru definiție și explicații detaliate vezi AICI) o opțiune reală, realistă, pentru persoanele laice? Aceasta este întrebarea la care ne-am propus să dăm un răspuns convingător, prin prezentarea unor cazuri concrete.
În țară există câteva centre de îngrijire paliativă. Unele oferă servicii gratuite, altele sunt afaceri. Unele sunt destinate exclusiv bolnavilor de cancer, altele nu fac discriminări în ce privește natura bolii, câtă vreme pacientul este incurabil. Unele sunt focalizate pe latura spirituală a îngrijirii, chiar dacă oferă și servicii medicale; altele, au în vedere, deopotrivă, partea mai prozaică a luptei cu boala.
Am scris rândurile de mai sus acum câteva zile, drept preambul la ceea ce mi-am imaginat că va fi o serie de articole despre motivele de luptă ale celor care trăiesc o moarte lentă.
Între timp, am luat legătura cu cei de la Hospice Casa Speranței și am aflat lucruri care m-au uimit, m-au emoționat și m-au deturnat oarecum de la misiunea pe care mi-o stabilisem.
Astfel că, azi, am început o campanie pentru Eutanasia durerii. Amănunte – AICI.
