Engleză 
Română 
Disperarea scoate în stradă persoanele cu handicap
Peste 4.000 de persoane cu handicap sunt pe cale de a rămâne fără loc de muncă, de la 1 septembrie, când intră în vigoare Ordonanța de Urgență Guvernului 60 din 7.08.2017, prin care se elimină facilitățile pentru Unitățile Protejate Autorizate (UPA). Aceste UPA beneficiau de facilități fiscale fiindcă au între angajați minim 30% persoane cu dizabilități. Eliminarea facilităților, care, adunate, înjumătățesc costul de personal, înseamnă că UPA nu vor putea face față concurenței și vor fi nevoite să concedieze persoanele cu handicap, pentru a supraviețui sau să își înceteze activitatea – cu același efect asupra angajaților.
Dintre cele 4.000 de persoane cu handicap, jumătate au dizabilități grave, astfel că le va fi imposibil să-și găsească un nou loc de muncă, dacă acesta nu va fi subvenționat. E adevărat, indemnizațiile pentru persoanele cu handicap se vor majora, din 2018, dar asta e o slabă consolare, pentru cei care găsesc în muncă o formă de integrare socială ce-i ajută să se simtă demni.
FONSS- Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale va organiza un protest, in data de 22 august 2017, ora 12.00 in fata Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, la care vor participa persoane cu dizabilitati, reprezentanti si sustinatori ai acestora, din intreaga tara, se arată într-un comunicat al organizației, publicat de Jurnal Social, publicația Consiliului Național al Dizabilității din România.
„2000 de persoane cu dizabilitati angajate in Unitati Protejate Autorizate se vad in situatia de somaj, urmare a adoptarii OUG 60/2017. Guvernul Romaniei a ramas surd la toate apelurile noastre de a nu vota prevederile acestei ordonante, fara o perioada tranzitorie si fara masuri de suport pentru angajatorii de persoane cu dizabilitati. De la 1 septembrie, angajatii cu dizabilitati isi pierd locurile de munca, unitatile protejate autorizate, lipsite de orice facilitate, vor intra in faliment. Institutiile publice si private cu peste 50 de angajati care nu au 4% cu dizabilitati, vor plati o taxa lunara dubla la buget- egala cu salariul minim brut pe economie x numarul de persoane cu dizabilitati neangajate. Bugetul Romaniei in schimb, va fi mai plin cu cca 500 de milioane de euro anual. Detalii aici:
OUG 60/2017 este o rusine pentru o tara cu cetateni demni, iar pe 22 august 2017, sute de persoane cu dizabilitati locomotorii, nevazatori, surdomuti, infectati cu HIV sau cu dizabilitati mentale, isi vor cere in strada dreptul la munca si la o viata demna. Oamenii acestia nu vor sa fie asistati sociali sau cersetori. Reprezentantii unitatilor protejate autorizate din Romania sunt jigniti in fiecare iesire publica a Ministrului Muncii si Primului Ministru, a altor oficiali, sunt facuti hoti, desi au functionat conform legii in vigoare. Chiar mai mult, mare parte dintre cei care au unitati protejate au solicitat in repetate randuri ministrului muncii sa modifice legea 448/2006, in sensul cresterii controlului asupra celor care angajeaza persoane cu dizabilitati, astfel incat sa se evite orice suspiciune. OUG 60 insa, in loc sa modifice 448/2006 tinand cont de protejarea locurilor de munca pentru persoane cu dizabilitati, se asigura ca acestia vor ajunge in strada, dependenti de ajutoare sociale, iar „taxa pe handicap” va ajunge la buget, si dubla fata de ce a fost pana acum. Angajatorii sunt facuti hoti iar angajatii- persoane cu dizabilitati sunt momiti cu indemnizatii marite, sa accepte statutul de asistat social- acesta e masura umilintei oamenilor din Romania de catre guvernanti. (…) Vrem sa cerem ca in Romania, cetatenii sa fie respectati, sa poata trai demn, din munca lor. Romania tinde sa devina o tara in care printr-o ordonanta se ajunge la dictatura, se poate distruge viata unor oameni, pot disparea sectoare de activitate, peste noapte. Acum sunt afectele persoanele cu dizabilitati, maine pot fi altii. Persoanele cu dizabilitati au ales sa nu accepte resemnate, sa-si afirme pozitia. Sunt cu handicap, nu asistat! Sunt nevazator, nu profitor! Sunt surdo-mut, dar muncesc mult! Vreau sa muncesc, eu nu cersesc!- asta e pozitia unor oameni care nu cer decat demnitatea pe care le-o aduce respectarea dreptului la munca”, se mai arată în comunicatul sus-pomenit.
Dacă firmele mari au alternativa concedierii persoanelor cu handicap, firmele mici, care se ocupă să le găsească un loc de muncă altor persoane cu dizabilități sunt de-a dreptul interzise. „Excluderea articolului care permite aceasta activitate duce la situatii precum cea a noastra, cei de la Unitatea Protejata «Impreuna», unde cinci tineri cu dizabilitati realizeaza intermedierea, iar profitul este reinvestit in proportie de aproape 100% in sustinerea centrului de zi «Nova». Este nedrept ca acesti tineri, precum si altii din alte unitati protejate, sa ramana fara loc de munca. Organizatiile de profil, ca si a noastra, inteleg ce inseamna dizabilitate, lupta zilnica cu durerea, fizica sau psihica, capacitate redusa in ceea ce priveste rezistenta la locul de munca. Desi in organizatia noastra, toate persoanele cu dizabilitati accentuate si grave angajate, darotita infiintarii unitatii protejate «Impreuna», au program de 8 ore/zi, nu este deloc usor. Durerea si neputinta de multe ori isi spun cuvantul. Cu toate acestea, intermedierea, lucrul la calculator ca operator de date, este printre cele mai usoare si accesibile locuri de munca atunci cand te lupti cu probleme fizice vizibile sau mai putin vizibile. A crescut stima de sine, au alt tonus si se simt in siguranta datorita venitului garantat prin locul de munca. Nu cred ca este nevoie sa va mai spuna cineva ca mediul economic nu este pregatit sa primeasca persoane cu dizabilitati. E nevoie de multa consiliere din ambele parti, de sustinere. Desi am asteptat si noi, si alte organizatii nonguvernamentale, in repetate randuri, raspunsuri de la Ministrul Muncii, de la Președintele ANPD, a fost in zadar. Asadar maine, 22.08.2017, la ora 12:00, vom protesta in fata Ministerului Muncii. Sunt multe persoane cu dizabilitati care nu vor putea fi alaturi de noi, datorita problemelor de sanatate si a imposibilitatii de a rezista drumului si orelor in care nu vor putea fi ingrijiti corespunzator”, au declarat, pentru Select News, Luiza Simandi și Lavinia Besnea, de la UPA „Împreună”.
Iată și memoriul pe care UPA „Împreună”, alături de Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic din România, filiala Argeș, l-au adresat premierului Mihai Tudose, ministrului Muncii, Lia Olguța Vasilescu și președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, Adrian Vlad CHIOTAN, memoriu la care nu au primit răspuns:
„Ceea ce s-a intamplat in aceste zile ne ingrijoreaza foarte tare. Va scriem din partea ASOCIATIEI DE SPRIJIN A COPIILOR HANDICAPATI FIZIC ROMANIA FILIALA ARGES. Asociatie care lupta inca din 1991 pentru integrarea si suportul persoanelor cu dizabilități.
Desi pentru dumneavoastra, Ordonanța 60 urmărește dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilități, dati-ne voie sa ne spunem parearea, avand in vedere experienta de peste 20 de ani, in lucrul cu persoanele cu dizabilitati. Ceea ce propuneti dumneavoastra este un ideal sau mai bine spus un mod de a ne ajuta sa ramanem acasa. Va rugam sa incercati sa nu priviti lucurile atat de simplu. Organizatiile de profil, ca si a noastra, inteleg ce inseamna dizabilitate, lupta zilnica cu durerea, fizica sau psihica, capacitate redusa in ceea ce priveste rezistenta la locul de munca. Desi in organizatia noastra, toate persoanele cu dizabilitati accentuate si grave angajate, datorita infiintarii unitatii protejate “IMPREUNA”, au program de 8 ore/zi, nu este deloc usor. Durerea si neputinta, de multe ori isi spun cuvantul. Cu toate acestea, intermedierea, lucrul la calculator ca operator de date, este printre cea mai usoara si accesibila munca atunci cand te lupti cu probleme fizice vizibile sau mai putin vizibile. A crescut stima de sine, au alt tonus si se simt in siguranta datorita venitului garantat prin locul de munca.
Nu cred ca este nevoie sa va mai spuna cineva, ca mediul economic nu este pregatit sa primesca persoane cu dizabilitati. E nevoie de multa consiliere de ambele parti, de sustinere. Legea 76/2002 a existat si pana acum, asta nu a impulsionat mediul economic sa angajeze prea multe persoane cu dizabilitati si fiti siguri ca nu se va intampla nici de acum inainte, tot organizatiile persoanelor cu dizabilitati s-au folosit de aceasta facilitate, alaturi de Legea 448/2006. Una este sa platesti o taxa de 1450 de lei la stat si alta este sa platesti un salariu minim pe economie cu toate darile care ajunge pana la la un cost total de aproape 1780 lei. Care credeti ca va fi optiunea angajatorilor?
Stim cu totii ca sunt unitati protejate infiintate doar pentru a profita de pe urma legislatiei, dar nu ar trebui eliminate si acele unitati care au servicii infiintate pentru sprijinul persoanelor cu dizabilitati.
Partea de productie este destul de greoaie, nu poti sustine programele si angajatii prin productie. Vorbim de persoane cu dizabilitati, o productie eficienta din care sa iasa profit, ar trebui facuta cu persoane valide.
Suntem extrem de tristi, dezamagiti si ingrijorati fata de cele intamplate.
Ingrijorarile colegilor mei despre efectele ordonantei 60:
Niculcea Cosmin: Sunt un tanar in varsta de 31 de ani. Inca din Copilarie am probleme de sanatate, din cauza unei tumori pe creier, sunt paralizat total pe partea dreapta, mana si piciorul neputand sa le folosesc deloc. Dupa ce am absolvit liceul, imi doream foarte tare sa lucrez, din pacate, toti angajatorii m-au respins din cauza problemelor de sanatate.Intr-o buna zi, o mana de ajutor mi-a fost intinsa, atunci cand aveam cea mai mare nevoie sa ma angajez. Asociatia de Sprijin a Copiilor Handicapati Fizic Romania – Filiala Arges cu unitatea protejata “IMPREUNA” a fost si este speranta mea. M-am integrat intr-o echipa grozava, aici am gasit si alti colegi cu probleme, aici ma simt util si am siguranta financiara. Pentru mine este ca o a doua famile. Datorita serviciului, din cadrul acestei Unitati Protejate de intermediere, acum doi ani cu bani stransi, am putut sa imi fac si eu propria mea familie. Sotia mea fiind tot o persoana cu handicap, acum lucram impreuna tot la aceasta Unitate Protejata. Imi doresc ca si pe viitor, aceasta Unitate Protejata, sa functioneze ca sa pot sa imi cumpar medicamentele necesare pentru sanatatea mea si a sotiei mele si sa putem sa ne intretinem.
Niculcea Elena: Angajată a Unității Protejate Împrerună, din Pitești, județul Argeș, menționez faptul că dacă nu ar fi existat oportunitatea de a lucra ca operator calculator ar fi mult mai dificil să lucrez în alt domeniu deoarece mă deplasez cu pierederi de echilibru și anumite probleme de vedere, era puțin probabil să pot face muncă de teren. Mușchii și oasele mă dor, având în vedere diagnosticul de parapareză spastică, nu aș fi putut sta mult în picioare Am fost angajată în anul 2013, venind pin căsătorie la Pitești, din Giurgiu.În acest timp, la locul de muncă am putut să utilizez ceea ce am învățat în cadrul cursului de operator introducere, prelucrare și validare date, să comunic și să cunosc oameni noi. Este o posibilitate onorabilă de a avea un venit, în condițiile în care nu am găsit în domeniul meu principal de pregătire(psihologia), până acum, nimic. Soțul meu este tot persoană cu dizabilități și lucrăm împreună tot în cadrul Unității. Nu este posibil ca o familie întreagă să rămână fară venituri, în condițiile în care numai medicamentele soțului meu costă 300 RON, având și un regim alimentar care trebuie ținut toată viața.
Ghita Oana Cristina: Ce a însemnat pentru mine ASCHF-R unitatea protejata “IMPREUNA”? O noua viata. Un nou început. Am întâlnit oameni care mi-au schimbat viata prin tot ce am învățat de la ei și prin faptul ca am cunoscut mai bine problemele persoanelor cu dizabilități. Înainte sa ma angajez în cadrul asociatiei, am lucrat ca și lucrător comercial. Și îmi era foarte greu sa stau numai în picioare și sa ridic greutăți. Problemele mele de sănătate sunt legate de picioare și coloana. Diagnosticul este de sechele luxație congenitala sold bilaterala operata. Ceea nu îmi permite sa ridic greutati, sa stau 8 ore în picioare, sau sa pot sta în frig. La asociatie, am întâlnit o a doua familie , în care m am integrat frumos. Sunt aici de 6 ani și pot spune ca au fost cei mai reușiți ani și experienta acumulata este unica. Ce înseamnă să nu mai fiu angajata în asociatie? În primul rand, se face o discriminare și o mare nedreptate. În al doilea rand, va fi greu sa găsesc un nou serviciu , în haosul provocat de toate schimbările din ultima perioada. Iar oamenii au o repulsie doar când aud cuvântul dizabilitate, fără a avea răbdare sa vadă, sa audă, sa cunoască.
Besnea Elena Lavinia: Am 35 de ani, cifoscolioza congenitala grava, nanism secundar, sindromul morque. Sunt membra a acestei organizatii inca din 1991. In anul 2006 m-am angajat aici ca functionar economic. In anul 2009, datorita domnului Adrian Popescu si a altor organizatii de profil am despus amendamente la Legea 448, pentru infiintarea unitatilor protejate, in cadrul organizatiilor, care puteau face vanzari si intermedieri. Anii acestia au fost o experienta minunata. Am intrat in contact cu foarte multi oameni, furnizori si clienti din tara. Ne-am facut noi prieteni. Am dat tot ce am avut mai bun.Au fost ani in care am angajat noi persoane cu dizabilitati, am creat o echipa, am lucrat atat pentru noi cat si pentru organizatie, motivati fiind de faptul ca serviciile oferite persoanelor cu dizabilitati aveau nevoie de sustienere. Fondurile din 2% si sponsorizari nu au putut niciodata acoperi toate cheltuielile in social. Nu stiu ce se va intampla mai departe, dar stiu sigur ca locul de munca prin unitatea protejata mi-a oferit cele mai frumoase clipe, stima de sine, intelegere, respect, apreciere. Este durerros sa vad cum o echipa creata in cativa ani se poate destrama atat de usor. Nu stiu daca voi mai avea parte de intelegerea si aprecierea primite aici. Va rugam sa nu renuntati la noi, sa nu ne dat de-o parte.
Dinuta Alexandru Gabriel: Am 38 ani, sunt persoana cu handicap accentuat si pana in 2010 am avut multe incercari de angajare unde mereu intampinam refuzul pe motivul ca nu pot rezista 8 ore la locul de munca stand in picioare. In 2010 am avut sansa sa ma angajez in cadrul ASCHF-R Fil. Arges la unitatea protejata “Impreuna” unde in sfarsit am gasit incredere in fortele mele proprii, stabilitate, atat in plan social cat si financiar, datorita stabilitatii financiare am avut curajul sa-mi intemeiez o familie . Ca majoritatea salariatilor am facut credit la banca pe care nu stiu de unde o sa-l achit dupa ce aceasta Unitate se va inchide. Credeti ca indemnizatia de 274 lei imi va ajunge sa platesc utilitatile, ratele la banca si sa-mi cresc copilul? Credeti ca o sa imi mai gasesc un loc de munca? Eu am foarte slabe sperante. Multumesc!
Nedelea Ovidiu Ioan are 41 de ani, probleme grave cu inima– handicap accentuat. A avut sansa sa fie angajat in cadrul organizatiei noastre la atelierul de reparatii si distributii materiale ajutatoare pentru personae aflate in nevoie- uniatatea protejata IMPREUNA, inca din 2009. Este casatorit si are un baiat in varsta de 9 ani.Desi are nevoie de sprijin in activitate, de suportul colegului sau, s-a integrat minunat in echipa asociatiei. Are mare nevoie de acest loc de munca in continuare.
Daca pana la urma Ordonanta va trece si de Parlament, va rugam frumos sa luati masuri in ceea ce priveste analiza si sustinerea agentilor economici care pot angaja persoane cu dizabilitati, cat va creste numarul angajatilor de la 1 septembrie la 31 decembrie a.c. Control asupra locurilor de munca disponibile pentru persoanele cu dizabilitati.
Multumim pentru parcurgerea acestor randuri!
In speranta ca veti lua cea mai buna decizie in ceea ce ne priveste, va mutumim anticipat!
Echipa unitatii protejate “IMPREUNA” a ASCHF-R filial Arges
