La data de 25 octombrie 2013 a expirat termenul la care statele europene sunt obligate să transpună în legislația națională prevederile Directivei europeane 2011/24/UE privind mobilitatea pacienților (asistența medicală transfrontalieră). Teoretic, legislația europeană le va permite cetățenilor români să se trateze în orice stat european, statul român (prin Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate) fiind obligat să suporte, în anumite condiții, costurile aferente. Subliniem, însă: „în anumite condiții”. În primul rând, directiva nu se referă la bolile cronice, care necesită tratament îndelungat; nu sunt acoperite nici transplanturile de organe și nici tratamentele de imunizare. În al doilea rând, are mare importanță sistemul de sănătate al statului în care se intenționează a se urma tratamentul, compatibilitatea acestuia cu cel românesc. În al treilea rând, suma suportată de CNAS va fi echivalentă cu cea care ar fi fost rambursată prin sistemul de asigurări sociale obligatorii, dacă asistența ar fi fost furnizată pe teritoriul propriu. Cu alte cuvinte, dacă un român se tratează de bronșită la Londra, iar tratamentul costă acolo, 500 de lire, iar în România 100 de lire, statul român va suporta 100 de lire, iar diferența va trebui suportată de beneficiar.

Asta, dacă beneficiarul respectiv nu are o asigurare privată de sănătate, care poate acoperi chiar toate costurile unui tratament. De fapt, asigurarea privată poate acoperi și costul unui transplant de organe, excedând prevederile Directivei 24/2011.

Prin urmare, dacă bugetul îți permite o asigurare privată de sănătate, e bine să știi cum să o alegi.

Câteva indicii utile în acest sens ne-au fost oferite de MediHelp International, cel mai important furnizor de asigurări private de sănătate din Europa Centrală și de Est.

Așadar, atenție la:

1. Aria de acoperire–Asiguratul trebuie să verifice că aria de acoperire nu este restrânsă doar la regiunea în care acesta se află, dar cuprinde și orice altă zonă pe care este posibil să o viziteze, chiar dacă doar pentru o perioadă scurtă, indiferent dacă este vorba despre afaceri sau călătorie. Aria de acoperire face referire și la centrele medicale la care ar putea apela în cazul în care va avea nevoie de îngrijiri medicale.
2. Termeni de subscriere–Persoana asigurată trebuie să fie sigură că termenii și condițiile asigurării se potrivesc cerințelor lui. În unele cazuri asiguratorii  vor exclude acoperirea problemelor medicale pre-existente. Există însă și planuri care acoperă condițiile medicale  pre-existente, iar acesta poate fi un punct important în selectarea unui anumit furnzior.
3. Tratamentul împotriva cancerului – Asiguratul ar trebui să afle dacă tratamentul împotriva cancerului este acoperit. Există planuri de asigurare care nu acoperă costurile acestui tip de tratament sau procedurile medicale pentru bolile cronice. Este bine ca beneficiarul să aleaga un plan complet, care să asigure îngrijire medicală indiferent de problemele de sănătate pe care le-ar putea întâmpina pe parcursul duratei poliței de asigurare.
4. Plăți adiționale–Asiguratul trebuie să întrebe furnizorul dacă trebuie să plătească suplimentar atunci când  folosește asigurarea. Aceasta va fi suma pe care va trebui să o plătească de fiecare dată când solicită acoperirea costurilor medicale, sau doar o singură dată pe an.  Este foarte important ca asiguratul să aleagă varianta cea mai potrivită pentru nevoile lui.
5. Beneficii relevante–Asiguratul  trebuie să fie sigur că nu va plăti pentru beneficii care nu se potrivesc nevoilor lui. Ar trebui să opteze pentru un plan personalizat!
6. Furnizorii de asistență–Asiguratul trebuie să știe cine îi va oferi asistența. Acestea sunt persoanele pe care le va contacta primele în cazul unei urgențe și cele care vor intermedia relația cu spitalele în ceea ce privește garantarea plăților. Este bine să se verifice dacă furnizorul poate oferi servicii de ambulanță aeriană în cazul unei urgențe.
7. Societatea de asigurări–Clientul trebuie să afle ce companie de asigurări subscrie planurile. Aceasta va plăti daunele, astfel că asiguratul trebuie să se asigure că prezintă siguranță financiară.
8. Acoperire adecvată–Asiguratul trebuie să aproximeze care este acoperirea de care are nevoie. Spre exemplu, dacă se mută în Europa de Vest și va plăti contribuția pentru asigurările sociale, va avea dreptul la tratament oferit de sistemul local național de sănătate pentru o perioadă de timp. Totuși, dacă solicită tratament privat sau dacă timpul de așteptare este prea mare, atunci ar fi mai bine să beneficieze de un nivel superior de acoperire.
9. Planul familial–Asiguratul trebuie să știe că familia lui poate fi de asemenea adăugată în plan, astfel că ar fi bine să se asigure că beneficiile poliței sunt valabile pentru întreaga familie.
10. Prețul– Pentru o asigurare medicală internațională prețul este influențat de acoperirea pe care asiguratul o alege. Cu cât acoperirea este mai mare – mai ales dacă sunt asigurate mai multe persoane – cu  atât prima va fi mai mare.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments