CNADNR aplică pe bandă rulată amenzi pentru contravenții pe care persoanele amendate nu le-au săvârșit. Mai mult, chiar dacă persoanele în cauză dovedesc, cu acte, că nu au săvârșit contravențiile, amenda nu se poate anula decât în instanțele de judecată. Iar CCR a stabilit, pe 31 mai 2018, că acest lucru este în regulă.

Este vorba de interpretarea eronată a legislației care se referă la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unui vehicul auto. În baza vechii legislații, vânzătorul și cumpărătorul se prezentau împreună la Poliție, pentru transcrierea mașinii pe numele noului proprietar. Conform noii legislații, transcrierea cade exclusiv în sarcina cumpărătorului. Iar cum foarte mulți cumpărători nu se achita de această obligație, majoritatea pentru a nu fi obligați la plata taxei de mediu, s-a generat o harababură. În prezent, avem o sumedenie de mașini ce figurează încă înmatriculate pe numele unor persoane care au înstrăinat vehiculele cu mulți ani în urmă; mai mult, se întâmplă, adeseori, ca mașina să își fi schimbat de mai multe ori proprietarul.

Consecința acestei harababuri privește situațiile în care amenzile pentru contravenții în trafic se generează automat. Teoretic, autoritatea care emite amenda trebuie să stabilească, cu certitudine, cine este contravenientul. În practică, Poliția Rutieră procedează corect, trimițând o adresă celui pe numele căruia este înmatriculată mașina și invitându-l să precizeze cine a condus-o la data X, ora Y, în locul Z. Acest lucru dă posibilitatea fostului proprietar să demonstreze că a înstrăinat mașina și, ca atare, că nu este cel care a comis contravenția. De partea sa, însă, CNADNR „arde” această etapă și emite direct amenda în contul persoanei pe numele căreia figurează autovehiculul. Singura posibilitate de contestare a amenzii este în instanță, iar în instanță CNADNR susține, în contra logicii și unor prevederi legale, că, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra unui vehicul, fostul proprietar nu pierde și calitatea de utilizator al autovehiculului!

În mod evident, este vorba de un abuz, fiind încălcate mai multe articole din Constituția României, respectiv art. 16, alin.1, art.20, art.51, alin.1, art. 52, alin. 1. Un abuz cu consecințe vaste, fiindcă victime sunt mii, posibil zeci de mii de persoane.

Nu dispunem de date statistice, dar estimarea autorului este că un procent redus al contravențiilor abuzive este contestat în instanțe. Foarte probabil, puțini sunt cei care „se leagă la cap” cu un proces, preferând să achite o amendă de câțiva zeci de lei, chiar dacă se știu nevinovați.

Cu toate acestea, presiunea pe instanțe a fost suficient de mare, astfel încât, până la urmă, s-a găsit o instanță din Cluj, care a cerut Înaltei Curți să facă puțină ordine și să dea o dispoziție pentru o practică unitară. Dar, despre asta, mai jos.

Deocamdată, precizez că am câștigat definitiv un proces cu CNADNR, în urma căruia instanța a anulat amenda emisă pentru o contravenție comisă de altă persoană. A fost nevoie și de apel, CNADNR nu s-a mulțumit cu soluția primei instanțe. În cadrul procesului, am solicitat instanței (iar instanța a acceptat) să sesizeze CCR, pentru a se constata neconstituționalitatea prevederilor legale ce permit amendarea aiurea a persoanelor ne-contraveniente.

CCR a judecat această sesizare joi, 31 mai 2018, a doua zi după celebra Decizie prin care președintele Klaus Iohannis este obligat să o demită pe șefa DNA, Laura Codruța Kövesi.

Soluția în dosarul care se referă la amenzi (sesizarea sussemnatului) este de respingere.

Interesant este că, pe același subiect, avem o soluție contrară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată recent, pe 5 martie a.c. Astfel, prin Decizia nr. 4/2018, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, stabilește că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 8 alin. (1), raportat la art. 7 și art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă; dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2018”.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că, în continuare, CNADNR va putea emite amenzi, dar că instanțele vor avea o practică unitară: anume, dacă persoana amendată va contesta în instanță și va prezenta contractul de vânzare-cumpărare al autovehiculului, amenda va fi anulată.

Foarte posibil, până ce legislația nu va fi modificată, în sensul unei clarificări care să nu permită asemenea aberații, CNADNR chiar va continua să emită amenzi ne-contravenienților, bazându-se pe faptul că mulți vor prefera să le achite, decât să se complice cu un proces, chiar dacă rezultatul acestuia este cert.

Acest lucru am încercat să-l preîntâmpin, dar CCR mi-a dat cu flit.

Nu sunt absolvent de Drept și, neavând resursele financiare necesare, nu am apelat la serviciile unui avocat, astfel încât solicitarea e posibil să nu fi fost motivată conform tuturor uzanțelor. Nu mă îndoiesc că acest fapt va fi relevat în motivarea deciziei celor nouă „magistrați”. Dar aceștia aveau obligația să se aplece asupra legii și asupra consecințelor acesteia. Ceea ce, în mod evident, nu s-a întâmplat, fiindcă soluția de respingere înseamnă exact asta: că, în România, poți fi amendat pentru contravențiile săvârșite de alte persoane.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments