Abandonarea Ucrainei

Am meditat îndelung, în ultimele zile, asupra posibilității ca Occidentul să aibă un plan concret referitor la apărarea integrității teritoriale a Ucrainei. Nu are – concluzia se impune, după reacțiile foarte palide, raportat la gravitatea acțiunilor Rusiei finalizate (?) cu anexarea Crimeii. Dacă ar fi existat un plan de măsuri efective și eficiente, acum era momentul anunțării lor. Or retragerea dreptului de călătorie și blocarea conturilor unor oficiali și oligarhi ruși și ucrainieni este apă de ploaie.

Pare că, dând dovadă de o lașitate asemănătoare celei a liderilor lumii din perioada interbelică în fața expansionismului hitlerist, Occidentul a abandonat Ucraina. Pare chiar că cedarea Crimeii a fost pe tabla unei negocieri secrete Obama – Putin: în acest scenariu foarte plauzibil, Rusia ar fi acceptat schimbarea regimului de la Kiev, cu reluarea parcursului european al Ucrainei, în schimbul peninsulei din Marea Neagră; ar rămâne acum palida speranță ca liderul de la Kremlin să-și onoreze promisiunea, făcută chiar azi ucrainienilor, de a nu mai revendica și alte teritorii. Evident că promisiunea va rămâne validă până ce un etnic rus va fi „asasinat mișelește, de persoane necunoscute” la Donețk, Odessa sau Harkiv. (Este de văzut, în context, cum va răspunde Duma solicitării Tiraspolului de integrare a Transnistriei în Federația Rusă, tot pe principiul autodeterminării, invocat, azi, de Putin).

Ar fi foarte interesant, acum, un sondaj de opinie, în rândul ucrainienilor, vexați de blietzkrieg-ul în urma căruia teritoriul țării lor s-a micșorat considerabil. Ar fi și mai interesant un sondaj chiar în celebra Piață Maidan din Kiev, pentru a se răspunde, între altele, la întrebarea: „Dacă ați fi știut că înlăturarea lui Viktor Ianukovici va conduce la pierderea Crimeii, ați mai fi protestat împotriva fostului regim?”

Înclin să cred că naționalismul ar învinge pragmatismul și mulți (majoritatea) ar răspunde că ar fi optat pentru ca Ianukovici să-și ducă la capăt mandatul, adică pentru „răul mai mic”. Dacă am dreptate, pe cine credeți că îi vor învinovăți ucrainienii pentru cele întâmplate începând cu 27 februarie 2014? Pe ruși? Sau pe occidentali și pe acoliții proeuropeni ai Iuliei Timoșenko? Este limpede că foarte mulți ucrainieni îi urăsc de moarte pe ruși, acum mai mult ca oricând, însă, dacă înainte și-au întors cu speranță fețele spre Vest, după pierderea Crimeii se vor simți trădați, prinși într-un clește inexorabil de interese care le exced pe ale lor, pe ale națiunii lor.

Loading

Comments

comments