Legătura dintre Dante, Dali, Luxemburg și Sibiu. GALERIE FOTO
Autor: Robert Veress
La 130 de ani de la înființarea ziarului Tribuna, am fost invitat de colegii publicației sibiene la un periplu prin urbea care, în 2007, a fost Capitală Europeană a Culturii, onoare și sarcină de care s-a achitat admirabil, în parteneriat cu Luxemburg, capitala mini-statului european cu același nume. Parteneriatul acesta continuă să producă efecte benefice, despre care voi vorbi puțin mai încolo.
Am vizitat Sibiul cu trei ani în urmă, iar ceea ce am constatat atunci e valabil și acum: grație „momentului” 2007, Hermanstadt („Orașul lui Herman”, cum a fost botezat de sași, denumirea oficială fiind derivată din cea latină – Cibinium, dată de romani după râul cu același nume, pe malurile căruia a luat ființă și s-a dezvoltat orașul) a devenit un pol de atracție turistic. Piața Sfatului (sau Piața Mare), unde se află și celebrul Muzeu Brukenthal, precum și Piața Mică sunt, în permanență, vizitate de oameni veniți din toate colțurile lumii.
Am nimerit într-un final de săptămână fără prea multe evenimente culturale. Acest fapt, precum și prognoza meteo nefavorabilă, au făcut ca centrul orașului să fie ceva mai rarefiat decât de obicei.
Neavând evenimente „de bifat”, ne-am rezumat la reîmprospătarea amintirilor legate de peisajul urban, cu multitudinea sa de clădiri medievale declarate monumente istorice. La precedenta vizită ratasem urcarea în Turnul Sfatului, așa că, de data asta, panorama de la nivelul superior a fost o surpriză plăcută. Merită cu prisosință cei 2 lei de persoană și urcatul anevoie pe treptele înguste, în serpentină. Nicio problemă pentru cei cu rău de înălțime, fiindcă nu există legături directe cu exteriorul în afara ferestrelor prin care se poate admira priveliștea. Pentru toți cei patru poli se pot consulta imagini explicative cu reperele importante ale orașului, astfel că determinarea acestora se face cu ușurință. În plus, atât la nivelul suprior, cât și la cele intermediare, sunt expoziții de tablouri cu vânzare.
Fiind sâmbătă, am constatat, după revenirea la sol, că oriunde ne purtau pașii, dădeam peste mirese și miri însoțiți de nuntași și de armate de fotoreporteri și cameramani. Zidurile vechi și multicolore „dau bine în poze” ca fundaluri…
După „turul de orizont”, am făcut chiar și o escapadă până în comuna învecinată, Rășinari, locul de baștină al lui Octavian Goga și Emil Cioran. Cei doi au statui noi în fața căminului cultural, în schimb casele în care s-au născut și copilărit sunt în paragină… Casa lui Cioran este „supravegheată” de un excavator ce pare pregătit să o demoleze.
Pe traseul dintre Sibiu și Rășinari (unde am ajuns tranzitând Dumbrava Sibiului, locul de desfășurare al unui concert în aer liber cu vedete ale muzicii pop din anii 70-80) se amenajează o pistă de biciclete. Se zice că lungimea pistei a fost de terminată în urma unui pariu între prefectul de Sibiu și președintele Consiliului Județean; respectiv, pista merge până unde a rezistat să alerge prefectul.
Reveniți în oraș pentru „Sibiu by night”, ne-am preumblat pe lângă vechiul zid al cetății, vestigiu al celei de-a treia centuri de fortificații a orașului, construită în secolul al XIV-lea și consolidată timp de trei secole. Latura de Sud-Est, bine conservată până în prezent, se întinde de-a lungul străzii Cetății și Bulevardului Corneliu Coposu. Fortificațiile au rezistat cu succes atacurilor turcești de la jumătatea secolului al XV-lea. Trei secole mai târziu, pe lângă porți și bastioane existau 39 de turnuri, dintre care 28 întreținute de bresle și 11 de administrația orașului. În zilele noastre s-au păstrat doar trei turnuri : turnul dulgherilor, turnul olarilor și turnul arhebuzierilor și armierilor. Aici vin meșteșugari contemporani să-și manifeste talentul și să-și expună produsele, însă n-am avut ocazia să-i vedem în „exercițiul funcțiunii”, porțile turnurilor fiind închise.
Aceasta ar fi o primă dezamăgire legată de modul în care este promovat Sibiul. A doua – faptul că nu știam (iar dacă eu nu știam, sunt convins că mulți alți potențial interesați nu știu) că Muzeul Brukenthal găzduiește (până pe 15 septembrie) o excepțională expoziție de gravuri originale după o lucrare monumentală a lui Salvador Dalí.
Este vorba de 100 de gravuri ale celor 100 de acuarele care ilustrează „Divina Comedie”, capodopera poetului florentin Dante Alighieri (1265-1321). Tablourile au fost realizat între anii 1951 – 1960, iar gravurile între anii 1960 – 1963, de Raymond Jacquet și Jean Taricco, apoi editate de Joseph Forét și Jean Estrade la editura „Les Heures Claires” din Paris, sub supravegherea lui Dalí. Fiecare din cele 100 de acuarele au fost gravate în lemn și imprimate în culori prin suprapunere, cu câte 30-35 de blocuri. Aceste informații se regăsesc pe site-ul muzeului. Din păcate, expoziția nu este însoțită de un catalog de prezentare. Tot ce pot lua vizitatorii casă sunt tricouri și căni cu imaginea graficii de promovare a expoziției (un autoportret al lui Salvador Dalí).
Gravurile sunt expuse pentru prima dată la Sibiu cu concursul Euro Art Luxemburg. Conform Adevărul, Euro Art Luxemburg reunește una dintre cele mai mari colecții de artă private din Europa, cu circa 5.000 de capodopere din sfera artei plastice moderne: Marc Chagall, Marcel Vertes, Mane Katz, Pablo Picasso, Max Ernst, Joan Miro și Salvador Dalí. De la 17 ani, începând cu anii 1970, Dr. Heinz Ess și-a canalizat întreaga energie și pasiune în realizarea acestei impresionante colecții, care mai curpinde gravuri originale realizate de sau după Peter Paul Rubens, Anthony van Dick, Vermeer van Delft, Martin Schongauer, Albrecht Dürer și Rembrandt van Rijn.
Articol realizat cu sprijinul ziarului Tribuna, cotidian local cu un tiraj superior ziarelor centrale „Adevărul” și „Jurnalul Național”. Tribuna, primul și cel mai longeviv cotidian din Sibiu, împlinește 130 de ani de la apariție. Aniversarea este marcată printr-o serie de evenimente, organizate pe tot parcursul anului 2014 și reunite sub genericul „Împreună din 1884”. Proiectul „Împreună din 1884” este inițiat de Casa de Presă și Editură Tribuna și este o acțiune cofinanțată de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Sibiu.