Anul bufniței

Îmi doresc ca 2015 să fie „anul bufniței”, adică al înțelepciunii, manifestată prin critică fundamentată, constructivă.

Critica și mai ales autocritica sunt motorul evoluției. Însă, pentru a fi eficiente, ambele trebuie să fie întemeiate și însoțite de sugestii de îndreptare a lucrurilor sau, după caz, de perfecționare.

Am sentimentul că, dacă s-ar realiza o statistică globală, noi, românii, am fi în vârful piramidei popoarelor cârcotașe.

Asta n-ar fi o problemă, în sine; dimpotrivă, ne-ar ajuta să ajungem acolo unde ne-o dorim. Din păcate, însă, practicăm cu mare aplomb critica distructivă.

Ne este foarte greu să găsim puncte de convergență și ne bălăcărim cu energie și patos. Asta este valabil atât la nivel micro (al familiei și cunoscuților), cât și macro – între diverse categorii socio-profesionale. Coroborat cu tendința de generalizare (dacă ne confruntăm cu un medic corupt sau incompetent, toți medicii devin corupți, incompetenți), spiritul combativ-distructiv ne-a adus și, din păcate, continuă să ne aducă mari ponoase.

Să ne aducem aminte cum mirajul schemelor piramidale i-a păcălit pe uluitor de mulți, inclusiv dintre cei cu o educație suficientă pentru a înțelege că 1 + 1 nu fac niciodată 3 sau 4 sau mai mult. Or, marile necazuri, în economie și nu doar, derivă din neînțelegerea sau ignorarea acestui adevăr atât de banal.

Nu ajunge să subminăm pe cineva aflat într-o funcție importantă, fiindcă greșește, cu singurul scop de a-l îndepărta. Trebuie să gândim în perspectivă, să știm dinainte că, dacă planul nostru va reuși, înlocuitorul va fi mai bun. Altfel, ajungem la un rezultat nul sau chiar negativ, deși, aparent cel puțin, intențiile noastre sunt cât se poate de onorabile.

Cu două săptămâni în urmă s-a întâmplat o tragedie pe Lacul Siutghiol. Investigația oficială asupra cauzelor accidentului de elicopter SMURD este departe de finalizare, însă asta nu i-a oprit pe mulți să speculeze și chiar să dea verdicte, la fel ca în ianuarie, după cealaltă tragedie aviatică cu echipaj SMURD, din Apuseni. Se dau publicității, treptat (de ce?), filmulețe realizate de o dronă, care arată că au existat supraviețuitori după impactul prăbușirii. Astfel, se induce o stare emoțională în audiență (care e uriașă), potențându-se criticile la adresa lui Raed Arafat, pe care nu puțini se grăbesc să-l arate cu degetul, considerându-l responsabil dacă nu de tragedie, cel puțin de dimensiunea acesteia, de faptul că intervenția echipajelor de salvare a fost tardivă. Evident, de acuzații nu a scăpat nici „mortul” – respectiv, unul dintre piloții elicopterului, care, conform unui raport „secret” s-ar fi jucat cu elicopterul deasupra apei, pentru a face valuri cu elicele, spre extazul asistentelor SMURD. Ca să nu mai vorbim de faptul că elicopterul „nu avea ce să caute acolo” (deasupra Lacului Siutghiol, misiunea echipajului fiind în altă parte, conform altor rapoarte „secrete”). (Fără legătură cu firul logic urmat aici, remarc că familiile îndoliate au fost amendate pentru întârzierea declarării deceselor, deși aceasta nu le este imputabilă…).

Revenind la Arafat, sunt de notorietate următoarele:

  1. SMURD, creația palestinianului, este una dintre foarte puținele întâmplări pozitive în domeniul public, în ultimii 25 de ani.
  2. Există un proiect de privatizare a SMURD, căruia Arafat i se opune cu strășnicie.
  3. Privatizarea SMURD, de care sunt interesate firme precum BGS, ar fi o afacere de câteva sute de milioane de euro.

Așadar, există puternice interese economice pentru ca Arafat să fie denigrat și apoi schimbat – cu o persoană nu contează cât de competentă, dar obedientă, care să agreeze privatizarea SMURD.

Nu sunt un susținător necondiționat al lui Raed Arafat. Nu spun că ar trebui să fie intangibil, indiferent de eșecurile SMURD și operațiunilor de salvare în situații de urgență, în general. Nu afirm nici că privatizarea SMURD ar trebui exclusă din calcule. Pretind, însă, de la criticii lui Arafat și ai SMURD, să prezinte alternative credibile în urma unor analize realizate profesionist. N-am văzut nimic de genul acesta în spațiul public. Până una-alta, știu că intervențiile echipajelor SMURD au salvat mii de vieți. Și nu ajunge „las’ că știu eu că se putea mai bine”.

Am dezvoltat un singur caz, dar sunt cu sutele, poate cu miile în societatea noastră, care necesită o abordare la fel de matură, pentru ca, la bilanțul lui 2015 să „ne dea cu plus” față de al anului ce se încheie peste câteva ore (aici, în România, fiindcă neozeelandezii și australienii au intrat, deja, în 2015).

Oricum ar/va fi, eu vă urez ca „pasența” să vă iasă în plan personal, să aveți un An Nou cu numeroase reușite, fără eșecuri majore și, mai ales, fără probleme de sănătate. La mulți ani!

493,995 total views, 3 views today

Comments

comments