Zilele de maximă glorie ale sportului românesc sunt demult duse. Putem să ne amintim doar cu nostalgie de anii în care selecționatele tricolore de rugby și handbal (masculin) erau în top, când podiumurile de caiac-canoe erau rezervate pentru „ai noștri”, când făceam legea în atletismul feminin… De fapt, erau puține competiții importante în care reprezentanții nu ne făceau mândri, poate cu excepția celor din baschet, fotbal și sporturile de iarnă.

Acum, chiar și gimnastica feminină, unde, decenii la rând, singurele rivale care „ne” puneau probleme au fost sportivele (ex)sovietice, este în evident declin.

Performanțele sportivilor nu aveau cum să nu fie afectate de starea generală a națiunii, de economie, de Educație, de alocările pentru stimularea practicării sportului în școli și în cluburi.

Însă, la fel cum în olimpiadele internaționale elita elevilor români continuă să strălucească, există performeri și în sport, care reușesc să se impună în pofida vicisitudinilor – și cu atât mai mult sunt de apreciat eforturile lor.

Este, acum, cazul „careului de ași” al tenisului feminin: Simona Halep (locul 11 mondial – deocamdată, fiindcă e posibil să intre în Top 10 după Australian Open), Sorana Cîrstea (22), Monica Niculescu (60) și Irina Camelia Begu (129). Mai e mult până să putem vorbi de o dominație românească în tenisul cu fustă, chiar dacă puține țări se pot lăuda cu două prezențe în Top 25. Însă, cert este că ne apropiem de ceea ce se întrevede a fi un nou apogeu național al „sportului alb”, după cel marcat, la masculin, de succesele cuplului Ilie Năstase – Ion Țiriac.

Parcursul fulminant de anul trecut al Simonei Halep, jucătoarea cu cel mai mare progres din lume în 2013, când a urcat de pe poziția 64, până pe poziția 11, în pofida unei accidentări și a variațiilor în antrenamente, pare că va continua. După un început de an dezamăgitor, reprezentat de eliminarea în primul tur la Sydney, învinsă fiind categoric (cu 6-1, 6-4) de nr. 38 mondial, Madison Keys (SUA), la Australian Open Simona a făcut, luni dimineața (ora României) un pas decisiv, accesând în sferturi de finală după ce a învins-o pe Jelena Jankovic (Serbia). Spun că a făcut un pas decisiv, nu fiindcă Jankovic este numărul opt mondial (poziția în clasament nu garantează deloc succesul, dovadă că cele două s-au întâlnit și anul trecut, când diferența de poziționare era și mai mare, dar tot românca s-a impus), ci întrucât sârboaica este antrenată de Andrei Mlendea, cel care, până în luna octombrie a anului trecut, i-a fost antrenor Simonei. Timp de o lună (până la jumătatea lunii noiembrie), Simona Halep a colaborat cu Andrei Marcu, după care a decis că îi va fi mai bine dacă se va antrena, din nou, singură, cum a făcut-o și la începutul anului trecut, pentru trei luni. Probabil că mulți și-au spus că renunțarea la serviciile lui Mlendea și, mai ales, aceste variații în pregătire, vor avea un impact negativ. Și chiar așa au părut a sta lucrurile, până la meciul din turul trei de la Melbourne, unde s-a impus în fața Zarinei Diyas din Kazahstan, cu 6-1, 6-4. Fără a fi cotată favorită, Zarina o eliminase, în turul doi, fără drept de apel, pe neozeelandeza Marina Erakovic, care, la rândul ei, o eliminase în primul tur pe Sorana Cîrstea.

După 6-0 în setul decisiv împotriva lui Jankovic, nu pare atât de exagerat optimismul lui Ilie Năstase, care și-a exprimat încrederea că Simona poate câștiga turneul. E adevărat, singura jucătoare din Top 10 împotriva căreia Simona nu a reușit până acum să se impună, favorita nr. 1, Serena Williams, a fost eliminată de Ana Ivanovici (Serbia). Așadar, teoretic, Simona nu trebuie decât să repete reușitele din trecut, pentru a confirma pronosticul marelui tenisman. Însă, în realitate, dincolo de poziția în clasament, lucrurile sunt mult mai complicate, dependente de forma sportivă de moment, de rezistența la căldură, de cât de multe au învățat adversarele din precedentele confruntări… Doar pentru a ajunge în semifinale, Simona va trebui s-o depășească pe Dominika Cibulkova. Slovaca este nr. 20 mondial (și favorita nr. 20 a turneului), dar a scos-o în optimi pe favorita nr. 3, rusoaica Maria Sharapova, iar în meciul anterior i-a administrat un 6-1, 6-0 favoritei nr. 16, Carla Suarez Navarro (Spania).  Statistica prezențelor anterioare la Mebourne nu îi este favorabilă Simonei. Ar fi o minune să continue. Dar, când nu s-a spus așa despre ea, în trecut?

Sorana Cîrstea pare ieșită din formă, dar este și ea suficient de tânără pentru a ne da încredere în reviriment. Monica Niculescu și Irina Camelia Begu nu au evoluții constante, dar fiecare dintre ele a câștigat un turneu WTA anul trecut (Monica Niculescu în Brazilia, Irina Begu la Tașkent, în Uzbekistan). Monica a ajuns până în turul trei la Melbourne, unde a cedat onorabil (cu 6-4, 6-4) în fața favoritei nr. 22, Ekaterina Makarova (Rusia). Ca și Sorana, Irina a fost eliminată în primul tur la Melbourne.

După Australian Open, urmează un test foarte important, între 4 și 9 februarie, când România (echipa formată din cele patru compatrioate) participă la Cupa Federațiilor de la Budapesta – al doilea eșalon valoric, alături de alte 15 reprezentative. România este în grupă cu Marea Britanie, Ungaria și Letonia. Câștigătoarele grupelor se vor confrunta pentru finală. Finalistele vor accede în eșalonul superior.

Sunt foarte încrezător în prestația Simonei, Soranei, Monicăi și Irinei nu doar Budapesta, ci și în continuare. Game, set și meci România!

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments