Engleză 
Română 
Nu rata SINGURA REPREZENTAȚIE! „O… ladă” – piesă de teatru după Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra
Echipa Teatrului Tineretului Piatra Neamț vine într-un turneu de două zile în București, unde va avea două reprezentații pe scena Teatrului Bulandra, sala Liviu Ciulei. : „O… ladă”, creație colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija și „Gărgărițele se întorc pe pământ”, de Vasili Sigarev, regia Alexandru Mâzgăreanu (premieră oficială).
Marți, 17 decembrie, ora 19.00 se va juca „O… ladă”, iar miercuri, 18 decembrie, tot ora 19.00, „Gărgărițele se întorc pe pământ”.
Turneul de două zile este realizat cu sprijinul UNITER (finanțare din timbru teatral) și RIFIL.
Alexandra Suciu, Corina Grigoraș, Rareș Pîrlog, Dragoș Ionescu, Victor Giurescu,
Răzvan Bănuț, Adina Suciu, Ecaterina Hâțu, Nora Covali, Ingrid Robu, Dan Covrig
Dragoș Ionescu, Rareș Pîrlog, Adina Suciu, Ecaterina Hâțu, , Ingrid Robu, Cătălina Ieșanu, Corina Grigoraș, Nora Covali
Alexandra Suciu, Victor Giurescu
Alexandra Suciu
Dragoș Ionescu, Ingrid Robu, Cătălina Ieșanu, Adina Suciu, Ecaterina Hâțu, Rareș Pîrlog, Corina Grigoraș, Nora Covali, Victor Giurescu, Costel Manole
Corina Grigoraș, Ecaterina Hâțu, Nora Covali
Adina Suciu, Corina Grigoraș
Nora Covali, Cătălina Ieșanu
Despre „O… ladă”:
creație colectivă după Ion Creangă
Distribuție:
Vergina (mama Mirelei): Nora Covali
Baba spurcată la gură: Corina Grigoraș
Baba fântână: Ecaterina Hâțu
Baba mortului: Cătălina Ieșanu
Mirela (fata babei), baba cu poșetuță: Ingrid Robu
Baba călare pe mort: Adina Suciu
Anișoara (fata moșneagului), baba cocoșată: Alexandra Suciu
Cezărel, Cucoșu’: Cezar Antal
Baba cățelușă: Răzvan Bănuț
Mortul: Dan Covrig
Baba Sfânta Duminică: Victor Giurescu
Baba copac (păr): Dragoș Ionescu
Costeluș (copilul Sfintei Duminici): Costel Manole
Baba cu chitara, baba cuptor: Rareș Pîrlog
Text: Gențiana Ionescu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică și versuri: Ada Milea
Regie: Alexandru Dabija
Alexandru Dabija continuă explorarea poveștilor lui Ion Creangă, realizând un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiția sunt sevele umorului dar și ale reflecției amare.
În „O … ladă“ întâlnim personajele din „Fata babei și fata moșneagului“, cărora li se adaugă o suită de babe strașnice, precum și Cucoșu’, moșul și baba din OO! (creație colectivă după „Punguța cu doi bani“). Chipurile din povești primesc importante atribute psihologizante, în intenția regizorală de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Față de babele lui Creangă, construite aproape monocord ca întruchipări ale răutății, singura precizare de natură fizică fiind vârsta înaintată, „O … ladă“ aduce în scenă felurite babe, marcate de câte o trăsătură fizică sau morală distinctivă, pentru sublinierea căreia actorul trebuie să găsească numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunită a babelor satului devine un spațiu dinamic de sancționare socială, răbufniri vindicative, dar și de cozerii spumoase.
Așa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoară sau un blestem – așa și acest spectacol se înscrie pe coordonatele dualității: te luminează prin râs și îți arată, lucid, condiția de ființă efemeră. (Raluca Naclad, secretar literar)
Alexandra Suciu, Ingrid Robu, Ioan Paraschiv
Ingrid Robu, Ioan Paraschiv
Cezar Antal, Alexandra Suciu
Dragoș Ionescu, Ioan Paraschiv
Gina Gulai
Cezar Antal, Dragoș Ionescu
Ioan Paraschiv, Cezar Antal
Ioan Paraschiv, Ingrid Robu
Despre „Gărgărițele se întorc pe pământ”:
de Vasili Sigarev
traducere: Masha Dinescu
Distribuție:
Dima: Ioan Paraschiv
Slavik: Dragoș Ionescu
Lera: Ingrid Robu
Yulika: Alexandra Suciu
Bătrâna: Gina Gulai
Kuliok: Florin Mircea jr.
Arkasa: Cezar Antal
Mama lui Dima: Loredana Grigoriu
Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică: Alexandru Suciu
Un spectacol tensionat maximal, încărcat de duhurile și energiile vieții pustiite, deznădăjduite. Ceea ce se vede la suprafață este mizeria, violența, prostia, însă această lume supraviețuiește fiind vitalizată de izvorul interiorității, în care licărește, încă, umanul: iubirea, prietenia, compasiunea. Lumea în care ai văzut lumina zilei poate fi un coșmar, dar trebuie să te lupți ca să te trezești; altfel rămâi fără simțul lucidității, iar naivitatea este sacționată drastic în jungla celor fără scrupule. În spatele unei violențe extreme se află întotdeauna o traumă, pare să ne strige Vasili Sigarev, iar trauma este undeva, în copilărie, când greșelile adulților îi mutilează afectiv pe cei nevinovați.
Indeterminabilul raport vis/realitate, misterioasa graniță dintre lumea celor vii și a celor morți sunt exploatate intens de către tânărul regizor. Tulburarea și angoasa celor vii îi cheamă pe cei morți, dar aceștia nu pot fi nimic mai mult decât tăcuți martori ai suferinței.
În „Gărgărițele se întorc pe pământ“, sordidul vieții e luminat discret de speranță, de încredere în capacitatea omului de a-și păstra căldura sentimentelor, indiferent de desfigurarea la care îl supune mediul social. Această lume supusă morții are frumusețea fragilă a unui zbor de gărgăriță înainte de căderea primei zăpezi. (Raluca Naclad, secretar literar)
