Săptămâna asta m-am întâlnit cu Mark Davison, director general pentru Afaceri Internationale in Ministerul Cetateniei si Imigrației din Canada. I-am comunicat că eurodeputații români si bulgari nu doar că vor vota împotriva acordului de liber schimb UE-Canada, dar că fiecare dintre noi își va alege un eșantion de colegi străini pe care să îl convingă să voteze contra.

I-am spus că e jignitor să vezi că Cehiei i se ridică vizele iar primul ministru canadian recunoaște fățiș că a făcut-o pentru că are nevoie de votul eurodeputaților cehi. Răspunsul d-lui Davison a fost același bla-bla-bla cum că evaluează criteriile tehnice.

E bine că MAE a avut o reacție dură in urma declarațiilor primului ministru canadian. Ar fi fost mult mai bine dacă ar fi jucat la fel de dur de la bun început, de când au început negocierile pe acord, acum patru ani, cum au făcut cehii pentru că este evident faptul că singurul argument ce îi poate determina pe canadieni să ne ridice vizele este acela privind posibila respingere a acordului de liber schimb. Poate asta face deosebirea dintre a fi stat membru conștient de statutul său și a fi o simplă prezență. Între a fi activ în jocul politicii externe și a fi slugă. Nu există diplomație, in sens tehnic. Diplomația tehnică se reduce la regulile de protocol. Diplomația este politică: îți dau ceva dacă am interes. Dacă nu, nu. România nu contează pentru Canada. E un zero pe harta geo-politicii. La fel cum e Bulgaria si la fel cum e Republica Cehă. Dar pentru Canada contează UE iar Cehia a știut să-și joace perfect cartea de stat membru.

Mă așteptam la o reacție și din partea liderilor Opoziției, însă aspectul nu pare a-i interesa. Probabil ca sunt prea ocupați să pună pastă de dinți pe clanțele de la Palatul Victoria, ca să citez din clasicii TNR.

Precizez că legislația canadiană în materie de imigrație s-a modificat de aproape un an iar șansele cetățenilor din state de origine sigură (adică cele care respectă drepturile omului) de a obține azil politic sunt, teoretic, nule. Așadar canadienii se pot proteja împotriva cererilor abuzive de azil politic cerut pe criterii etnice. Personal am insistat, atât in discuții directe cât si prin scrisori deschise, ca autoritățile canadiene să vină cu aceasta lege. M-am bucurat când au adoptat-o însă constat acum că nu este menită să înlocuiască regimul vizelor ci să-l dubleze.

Acest articol a fost preluat de pe pagina de Facebook a europarlamentarului PDL Sebastian Bodu, cu acordul autorului

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments