Engleză 
Română 
Cum a fost ucis luptătorul anticomunist „Budarcă”, ale cărui oseminte vor fi deshumate vineri
Ioan Ienea – Budarcă
Foto: IICCMER
Am primit pe adresa redacției, din partea domnului Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, un comunicat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), pe care îl reproducem integral, fiind bine redactat și interesant, relevând aspecte mai puțin cunoscute ale rezistenței anticomuniste.
„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează vineri, 20 septembrie 2013, în localitatea Verendin, com. Luncavița, jud. Caraș-Severin, o acțiune de investigații, care urmărește deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Ioan Ienea, ucis prin împușcare de Securitatea comunistă pe 17 februarie 1950.
Ioan Ienea, cunoscut și sub porecla de Budarcă, s-a născut în satul Verendin la 15 martie 1909. Părinții săi, Nicolae și Floarea, au avut patru copii, Ioan fiind singurul băiat. Pe 30 iulie 1936, acesta s-a căsătorit cu Marta Mutașcu (n. 3 noiembrie 1919, Verendin, d. 10 aprilie 1997), cu care a avut un fiu, Ion (n. 1 iulie 1937, d. 19 august 2010). Țăran la origine, Ioan Ienea s-a ocupat de cultivarea pământului și creșterea animalelor. A fost încorporat în armată pentru satisfacerea serviciului militar la o unitate din orașul Cugir, jud. Alba, unde și-a însușit cunoștințe de armurier. Contingentul său a fost mobilizat pentru a participa la acțiunile militare de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial. Ca participant la război, Ioan Ienea a dobândit statutul de veteran de război.
După instaurarea regimului comunist în România, în zona Banatului au luat ființă mai multe grupări armate de rezistență anticomunistă. Cea mai importantă dintre acestea a fost Organizația colonelului Ion Uță, un ofițer de carieră care, în perioada cuprinsă între 19 ianuarie 1941 și 31 octombrie 1943, a îndeplinit funcția de prefect al județului Severin. La sfârșitul anului 1943, acesta a demisionat din armată, iar după 23 august 1944 s-a înscris în PNȚ-Maniu și a fost ales președinte al organizației PNȚ Lugoj. Militând pentru ideile democratice, după alegerile falsificate din noiembrie 1946, colonelul a început să fie urmărit de către autoritățile comuniste. Fiind în pericol de a fi arestat, în primăvara anului 1947 intră în clandestinitate și se refugiază în Munții Banatului, unde organizează și preia comanda unui grup de partizani anticomuniști. Prin trădare, colonelul Uță a fost ucis în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, într-o confruntare armată cu trupele de securitate, în zona satului Borlovenii Noi din jud. Caraș-Severin. Organizația anticomunistă a continuat însă să existe și după moartea lui Ion Uță, până în anul 1955, dată până la care toți membrii ei au fost pe rând capturați și/sau uciși.
Ioan Ienea a fost considerat ca fiind un susținător al acestei grupări, întrucât membrii acesteia apelau frecvent la serviciile sale pentru repararea și întreținerea armamentului de infanterie pe care îl dețineau. Astfel, în primăvara anului 1949, autoritățile l-au arestat în satul natal, însă acesta a profitat de neatenția escortei și a reușit să evadeze. S-a refugiat în zona muntoasă din jurul Verendinului, unde a stat împreună cu câțiva partizani din gruparea colonelului Uță. După o vreme, a revenit în sat, unde a stat ascuns în gospodăria unei surori. În același timp, mergea acasă noaptea pentru a-și amenaja o ascunzătoare săpată sub casă. După ce acest adăpost secret a fost finalizat, Ioan Ienea a stat ascuns numai în propria casă. Despre această ascunzătoare autoritățile au aflat de la un cumnat de-al său, Marcu, care fusese arestat și torturat. După obținerea informației, în dimineața zilei de 17 februarie 1950, casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de un pluton de soldați din trupele de Securitate, care au pornit o acțiune de cercetare a întregii gospodării. Ienea a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împușcat în cap de către un soldat. Victima a fost scoasă în curtea casei, fiind încă în viață, dar a murit în scurt timp. Cadavrul a fost transportat în cursul aceleeași zile în fața Primăriei din Verendin, unde a fost ținut expus sub pază timp de două zile. Ienea a fost îngropat de către soldați în afara cimitirului situat în partea de jos a satului din locul numit Săliște. Nici o rudă, preotul sau alți consăteni nu au avut voie să participe la înhumare.
Despre trupele de securitate care au acționat în zonă, documentele existente fac referire la efective din Batalioanele de Securitate nr. 5 de la Oradea și nr. 9 de la Brașov. Acestea erau subordonate Comandamentului Unic Timiș, cu sediul în Caransebeș, care a fost înființat la 23 ianuarie 1949. Această structură de comandă a coordonat acțiunile tuturor forțelor de represiune care au acționat atunci împotriva formațiunilor de rezistență armată anticomunistă din Banat.
Împușcarea lui Ioan Ienea s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe o sentință emisă de o instanță judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice și pe timp de pace. Crima a fost înfăptuită din ordinul direct al unor responsabili ai Securității comuniste.
”Avem datoria legală și morală să aducem la lumină crimele comise în numele regimului comunist, să punctăm pe harta represiunii toate aceste drame individuale. Exterminarea prin asasinat a fost una dintre acele tehnici ale regimului comunist care au mutilat existența unor întregi comunități. Trebuie să avem o radiografie clară, precisă, a represiunii comuniste, a terorii, iar acțiunile de arheologie contemporană ale IICCMER aduc dovezi indubitabile tocmai pentru acest capitol al istoriei noastre recente. Vom continua, așa cum am anunțat în 2012, să identificăm victimele Securității, să vedem în ce condiții s-au produs asasinatele și cine au fost responabilii.” a precizat Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER.
Acțiunea de deshumare va fi efectuată de o echipă specializată de arheologi, condusă de domnul Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca și IICCMER, alături de care se vor afla Paul Scrobotă, colaborator IICCMER, de la Muzeul de Istorie din Aiud și Horațiu Groza, colaborator IICCMER, de la Muzeul de Istorie din Turda”.
