Engleză 
Română 
Cum a fost legalizat, în secret, programul PRISM în Statele Unite
Gen. Keith B. Alexander, directorul NSA. Foto: NSA
Prin zeci de hotărâri secrete, Curtea de Supraveghere a Informațiilor Externe (CSIE) a dat Agenției Naționale de Securitate (NSA) puterea de a colecta, fără mandat din partea organelor judiciare, o masă vastă de date despre cetățenii americani și străini, care sunt suspectați de terorism, proliferare nucleară, spionaj și atacuri cibernetice, relatează New York Times, citând surse oficiale.
Hotărârile, unele cuprinzând sute de pagini, relevă că CSIE și-a asumat un rol mult mai mare decât cel conferit prin Constituția SUA, stabilind importante precedente judiciare, aproape fără nicio dezbatere publică, susțin foști și actuali oficiali familiarizați cu hotărârile secrete ale Curții.
Activitatea celor 11 membri ai CSIE a fost, la un moment dat, concentrată numai pe aprobarea, caz cu caz, a ordinelor de înregistrare a convorbirilor. Dar după modificări majore, instituite în urmă cu șase ani, a devenit o Curte Supremă paralelă, servind astfel ca ultim arbitru în privința supravegherii informative.
Una dintre cele mai importante decizii ale Curții a fost atunci când judecătorii au extins folosirea noțiunii de terorism asupra unui principiu legal cunoscut ca „doctrina nevoilor speciale”, din care s-a conturat cerința de excepție de la cel de-al patru-lea amendament constituțional pentru mandatele de percheziție și sechestrare.
„Doctrina nevoilor speciale” datează din anul 1989, când Curtea Supremă a îngăduit testarea lucrătorilor din sistemul feroviar pentru depistarea prezenței drogurilor în sânge, argumentând că este o intruziune minimală în viața privată, dar care este justificată de nevoia guvernului de a combate pericolul public. Aplicând conceptul în sens mai larg, judecătorii CSIE au hotărât că datele colectate și analizate de NSA din sistemul de comunicații americane, pentru depistarea posibililor teroriști, nu încalcă cel de-al patrulea amendament.
Modul de interpretare al legii este semnificativ, spun câțiva experți din afara sistemului, deoarece este folosită o zonă extrem de îngustă a legislației, de pildă scanările din aeroporturi, instituirea punctelor de control din trafic, pentru a fi aplicată la scară mult mai largă, în secret, în vederea colectării de date din comunicații, în vederea urmăririi suspecților de terorism. „Pare o extensie legală” spune William C. Banks, un expert în legistația privind securitatea națională la Universitatea Syracuza. „Este un mod de a înclina balanța în favoarea guvernului, pentru accesul la date”.
De curând, CSIE a interpretat iar legea, îngăduind NSA accesul la un atașament al unui e-mail, despre care Agenția susținea că ar fi conținut un desen sau o diagramă posibil legată de programul nuclear iranian.
Spre deosebire de Curtea Supremă, CSIE ascultă doar o singură argumentație, aceea a guvernului, iar verdictele aproape niciodată nu sunt făcute publice. Există o Curte de Control destinată verificării apelurilor, dar până acum acesta a funcționat numai de câteva ori, iar la Curtea Supremă nu a ajuns niciun astfel de caz.
Niciuna dintre solicitările făcute de NSA nu a primit aviz negativ.
Creată în anul 1978, pentru a verifica înregistrările convorbirilor în mod abuziv de către guven, CSIE își desfășoară activitatea, în maximă siguranță, într-o sală neidentificată din cadrul Curții Federale din Washington. Toți cei 11 judecători au mandat pe șapte ani, fiind numiți de șeful Justiției. 10 dintre judecătorii actuali sunt nominalizați de republicani. Un singur judecător a semnat cele mai multe ordine de supraveghere totalizând aproape 1.800 de mandate numai in 2012.
Încă înaintea dezvăluirilor asupra programului PRISM, făcute de Edward Snowden, membrii din Congres și susținători ai libertăților au exercitat presiuni pentru ca deciziile Curții să fie făcute publice, măcar în rezumat.
Reggie B. Walton, președintele CSIE, a scris în martie că recunoaște „beneficiul potențial al informării publicului” asupra deciziilor Curții. Dar, a mai adăugat, sunt „obstacole serioase” din cauza potențialului de neînțelegere și respingere cauzate de omiterea detaliilor secrete.
Generalul Keith B. Alexander, directorul NSA, nu a vrut să comunice nimic atunci când a fost chemat la audieri în Senat pentru a explica anumite decizii ale Curții.
