… este modificat artificial în filmul „inspirat din fapte reale”, care poartă numele căpitanului navei Maersk Alabama, singura navă sub pavilion american cucerită de pirați din secolul XIX încoace. Evenimentul s-a petrecut la data de 8 aprilie 2009. Patru zile mai târziu, trei din cei patru pirați somalezi care au reușit captura erau uciși de lunetiști SEAL, iar al patrulea era prizonier.

Filmul respectă acest scenariu. Din păcate, însă, denaturează, grav, adevărul istoric, pentru a-și atinge scopul – acela de a portretiza un erou, în persoana căpitanului navei, Richard Phillips și pentru a ajunge la (un fel de) happy end cu ajutorul acestuia.

În realitate, eroul acestei întâmplări a fost altul – mecanicul șef al navei, Mike Perry. Acesta a organizat apărarea navei în fața piraților și l-a capturat, personal, pe liderul acestora, folosindu-l ca „monedă de schimb” pentru eliberarea căpitanului Phillips, sechestrat în cabina de comandă de ceilalți pirați. Din nefericire, schimbul nu a decurs conform planului, iar pirații au reușit să plece de pe navă, cu barca de salvare a acesteia, luându-l ostatic pe Phillips. Perry și-a escortat căpitanul până la intervenția marinei militare americane, moment în care rolul său se încheie. Cum însă filmul trebuia să continue până la uciderea piraților și eliberarea lui Phillips, scenariul a fost astfel modificat încât căpitanul să preia toate meritele lui Perry și chiar pe ale altor marinari (cei care au tras cu rachete de semnalizare în pirații somalezi, atunci când aceștia încercau să se apropie cu barca lor de navă, în tentativa -reușită, finalmente- de îmbarcare).

Mă întreb cum s-o fi simțit Mike Perry văzând filmul ăsta. Mă mai întreb cum de a acceptat Tom Hanks să fie părtaș la o asemenea mistificare și cum de IMDB îl descrie ca fiind „povestea adevărată a căpitanului Richard Phillips”, ca și când cineva ar fi încercat să spună o altă poveste, mincinoasă, iar acum abia lucrurile sunt așezate în matca lor. Sinistru, absolut sinistru.

Altfel, filmul este bine realizat, are cam toate ingredientele necesare succesului –atât al celui de box office, cât și în privința recenziilor criticilor de film-. Dar nota mea este doi (din zece).

Cinefilii își vor fi dat seama, din titlu, că aceasta este o recenzie „doi în unu”. Da, am văzut (în fine) Gravity și am vrut să vă spun și eu câteva vorbe și despre acest film extraordinar. Câteva, doar, pentru că a cam fost spus, deja, ce era de spus…

Gravity (Gravitație) este încadrat în genul SF, dar are foarte puțin a face cu ficțiunea. Mai exact, este o ficțiune, într-o măsură chiar mai mică decât orice film „pământean” (din genul dramă, dragoste, thriller etc), care nu se bazează, asemeni „Căpitanului Phillips” pe evenimente reale. Dar, dacă îi va cuceri și pe cei care nu sunt fanii „Star Wars”, „Star Trek” sau „Aliens”, va fi, cu certitudine, un regal pentru iubitorii explorărilor spațiale. E… grav să nu vezi Gravity. E grav să nu-l vezi la cinematograf, în proiecție 3D – fiind unul dintre puținele filme care justifică utilizarea respectivei tehnologii. Nota 10.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments