Actorul Mitică Popescu a fost deținut politic timp de trei ani. Un interviu emoționant
Actorul Mitică Popescu a fost deținut politic în regimul comunist, timp de trei ani, între luna noiembrie 1958 și noiembrie 1961. Motivul: a omis să-și trădeze la Securitate prietenii despre care aflase că ar vrea să plece în America. La momentul arestării, încă nu împlinise 22 de ani și era student la Teatru, în anul doi. Condamnat, în urma unui proces sumar și rapid, la trei ani de închisoare, pentru „trădare și trecere de frontieră” (deși nici vorbă nu fusese nici de una, nici de alta) Dumitru Popescu a fost închis, inițial, la Jilava. În luna iunie 1959 a fost transferat la Periprava, la munci agricole (porumb), unde comandant era Ion Ficior, cel care tocmai a fost declarat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc drept torționar al regimului comunist, cerându-se declanșarea urmăririi penale împotriva sa. La Periprava, Mitică Popescu a petrecut doar trei luni, răstimp în care nu a prea avut de-a face direct cu Ficior. În schimb, avea probleme cu gardienii („caraliii, ăștia de mâncau nouă zilele”) și cu mâncarea puțină și execrabilă, iar „apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre”. De la Periprava, Mitică Popescu a fost transferat la canal, în Balta Brăilei. Regimul din lagărul Salcia era unul de exterminare, actorul relatând cum absența hranei, bătăile, mizeria, muncile crâncene, făceau ca deținuții vârstnici să nu reziste, murind pe capete – mulți răpuși de o epidemie de febră tifoidă, alții „de inimă rea”, fiindcă erau interzise orice vizite, orice legături cu lumea din afara lagărului. După eliberare au trebuit să treacă trei ani pentru ca lui Mitică Popescu să i se permită să dea, din nou, examen de admitere la teatru, grație profesorilor care l-au apreciat în primii doi ani de studenție dinaintea arestării.
Aflați mai multe despre dramatica aventură a îndrăgitului actor de teatru (Teatrul Mic, în prezent) și televiziune, gazda emisiunii de reportaje „D’ale lui Mitică”, difuzată, de ani de zile, de postul TVR2, dintr-un interviu emoționant, publicat de Gândul.