Pe 1 octombrie, Victor Ponta s-a deplasat, în fruntea unei numeroase delegații guvernamentale, la Ambasada Chinei, pentru a transmite un mesaj gudurător, cu ocazia zilei naționale a puterii asiatice.

Roadele vizitei premierului român la Beijing întârzie să se vadă, iar planul fabulos de investiții anunțat chiar pentru anul în curs pare a se dovedi o altă declarație politică fără acoperire. În disperare de cauză, Ponta a vrut să le mai dea un imbold lingușitor chinezilor. Chiar le-a forțat mâna, anunțând vizita omologului său la București, în condițiile în care nu s-au făcut preparativele diplomatice necesare. Ponta mizează, probabil, pe faptul că, din politețe, Li Keqiang nu va refuza –odată anunțul public fiind făcut- și, tot din politețe, nu va veni cu mâna goală.

Poate fi acesta un pariu câștigător? Greu de crezut, mai ales dacă ofensiva diplomatică nu va fi însoțită de îndeplinirea unor pre-condiții impuse de partea chineză, pentru desfacerea sacului cu investiții pe plaiurile mioritice.

Luna trecută, Chinese Communications Construction Company (CCCC) s-a retras din licitația pentru construirea sectorului Comarnic – Brașov al Autostrăzii A3, București – Brașov. Conform Capital.ro, CCCC a solicitat, între altele, folosirea materialelor și forței de lucru din China, condiții inacceptabile conform legislației naționale. Rezerva chinezilor e posibil să fie exact aceeași când vine vorba de alte proiecte majore de investiții anunțate, dar neconcretizate: Unitățile 3 și 4 ale centralei atomonucleare de la Cernavodă, Autostrada Transilvania, hidrocentrala de la Târnița. Desigur, mai pot și alte precondiții esențiale, precum garanțiile de stat pentru recuperarea investițiilor. Iar faptul că, pe plan european, Parlamentul de la Strasbourg încearcă să impulsioneze investițiile chinezești, dar Comisia Europeană investighează cu predilecție companiile asiatice, poate fi un alt factor perturbator al investițiilor în țara noastră.

Dar, revenind la retragerea CCCC, semnalul este extrem de prost. Chinezii aproape nu aveau infrastructură rutieră la începutul anilor 1990. Iar după două decenii doar, rețeua lor de autostrăzi a ajuns la 85.000 km, depășind-o cu mult pe a Statelor Unite. Așadar, chinezii au construit într-un ritm fenomenal. Acum s-ar fi circulat pe autostradă, de la Brașov la Oradea, dacă, în loc de Bechtel, antreprenorul ar fi fost din China.

Prin urmare, merită discutat, foarte serios: vrem autostrăzi sau vrem aceleași găuri negre care să asigure și finanțarea unor locuri de muncă pentru conaționali? Pentru asta, însă, e nevoie ca ochii oblici ai lui Ponta să vadă chinezește.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments