Engleză 
Română 
Spectacolul la care biletul de intrare e un… cozonac
IStvanTeglas si Laura Ilinca-Cozonacul cu teatru
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de a ne manifesta bunătatea față de semenii noștri, dar pentru actorii Istvan Teglas și Laura Ilinca este doar o ocazie de a pune bazele unor seri teatrale dedicate persoanelor cu nevoi speciale, care nu au altă șansă în afară de ajutorul oferit de oamenii care simt nevoia de desena un zâmbet în inima lor. Cei doi actori dedică un spectacol bătrânilor din spitale
Evenimentul Cozonacul cu teatru constă într-un spectacol-lectură susținut de Istvan Teglas și Laura Ilinca după un text scris de ea intitulat “Ultima”.
Cu ocazia acestui eveniment se dorește strângerea a 100 de cozonaci pentru bătrânii aflați într-un spital din București.
„Cozonacul cu teatru” va avea loc duminică, 15 decembrie, ora 15:00, în cafeneaua din Centrul Vechi, La Mine-n Copac (Pasajul Șelari). Intrarea se face pe bază de donație-ce constă într-un cozonac împachetat.
Evenimentul „Cozonacul cu teatru” vine în sprijinul acțiunii umanitare întreprinse de A.O.L.N. Romania, Asociația Ortodoxă pentru o Lume Nouă, asociație de tineri voluntari, care organizează acțiuni de binefacere pe parcursul a două decenii de la înființare.(http://aoln.ro/)
La finalul evenimentului, cozonacii vor fi transportați la un spital din București, iar doritorii pot merge împreună cu voluntarii AOLN, Asociația Ortodoxă pentru o Lume Nouă, pentru a-i cunoaște pe bătrâni.
Laura Ilinca, actriță și dramaturg, povestește despre ce însemnătatea oamenilor în vârstă în viața noastră: „Atîta timp cît sîntem foarte tineri privim bătrînețea ca ceva care nu ni se poate întîmpla nouă. Și … totuși, cu puțin noroc, ni se întîmplă. Doar că, bătrînețea în România – nu mă gîndesc acum la alte țări – e urîtă, pentru că așa o facem noi să fie. Ești considerat bătrîn după 35 de ani, după 40 de ani poți să-ți iei adio de la o șansă reală în societate, iar după 60 …Uităm că și cei ce au acum 60-70-80-90 + ani au fost odată tineri. Nu știu de ce uităm asta dar uităm. Eu am avut experiențe extraordinare cu oamenii mai în vîrstă ca mine. Una dintre ele e redată parțial în povestirea “Ultima”. Pe sceheletul unei povești care circulă de mult prin mediile artistice am brodat o poveste pe care am auzit-o eu, de nenumărate ori, de la una din primele mele gazde pe care le-am avut în București, Tanti Tina. Povestea ei de viață, optimismul ei, energia ei … Am păstrat-o în memorie ca pe un suflet tînăr, foarte tînăr, închis într-un trup care a îmbătrînit. ”
Și actorul Istvan Teglas a fost întotdeauna impresionat de bătrâni: „M-au fascinat mereu toți oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut. Mi-au transmis ceva familiar. Poate și nevoia mea de a primi o confirmare în momentele grele m-a împins înspre ei, să regasesc în ochii lor speranța că nimic nu a fost degeaba.”
