Engleză 
Română 
Viktor Pontos
Dacă în locul lui Victor Ponta ar fi fost Kelemen Hunor, iar în locul lui Kelemen Hunor ar fi fost Borbély László (vicepreședintele UDMR), nu știu ce ar fi putut ieși diferit din negocierile pentru formarea noului Guvern.
Am estimat că UDMR va obține tot ce va dori în urma negocierilor, dar nu credeam că va obține tot ce va cere. Practic, dacă PSD își va respecta angajamentele din acordul de guvernare cu UDMR, se deschide larg calea fragmentării României. Dincolo de chestiunea simbolică a posibilității arborării steagului așa numitului ținut secuiesc, s-a convenit inclusiv renunțarea la alineatul (1) al articolului 1 din Constituția României.
„Nu am putut accepta să nu modificăm articolul 1 al Constituției, care spune că România este stat unitar și indivizibil. (…) România nu este stat unitar, această stare poate exista doar în visele câtorva politicieni români”, a declarat Kelemen Hunor într-un interviu pentru o publicație maghiară, citat de A.M.PRESS.
Vasăzică: secție în limbă maghiară la UMF Târgu Mureș (și, cine știe, cu perspectiva desființării secției în limba română), regionalizare realizată după criteriul etnic, steaguri secuiești, România stat divizibil în Constituție. Am informația că au existat voci în UDMR care au cerut conducerii formațiunii să preseze și pentru introducerea obligativității studiului limbii maghiare pentru elevii români din zonele locuite majoritar de maghiari. Cu toate acestea puse în practică, Harghita, Covasna și Mureș vor mai face parte din România doar pe hârtie – mai exact, pe unele hârtii.
Dintre cele înșirate, regionalizarea este și cea mai importantă (din perspectiva secesionistă) și cel mai greu de pus în practică. Dacă această majoritate proaspăt constituită, nu foarte consistentă, va avea forța de a face ceea ce USL n-a reușit ori nu și-a dorit să reușească, dacă regionalizarea se va face în termenul preconizat și conform doleanței UDMR, înseamnă că avem de a face cu un complot al partidelor politice românești pentru fragmentarea țării.
În orice caz, se poate spune de pe acum că Victor Ponta și-a asumat un risc exatraordinar prin cooptarea UDMR la guvernare, în acești termeni, sfidând atât electoratul naționalist cât și pe cel care l-a mandatat să izoleze regimul Traian Băsescu din anii 2009 – 2012, regim la constituirea și menținerea căruia UDMR a avut un rol decisiv. Este posibil ca informațiile pe care le deține premierul să indice o degenerescență până la dispariție a sentimentului național în populația votantă. Și astfel, naționalismul nemaifiind o miză, poți da orice, că „nu dai de la tine”.
Altfel, nu se explică de ce o formațiune (UDMR) care abia a trecut de pragul electoral și de care PSD & UNPR și PC + minoritățile (altele decât cea maghiară) nu aveau nevoie pentru a constitui majoritatea în Parlament, a fost cooptată la guvernare cu orice preț, ca și când fără UDMR orice construcție ar fi fost imposibilă.
Parlamentul din 2012 e constituit cu 412 deputați, dintre care doar 18 ai UDMR (4,37%) și 176 senatori, dintre care 9 UDMR (5,11%).
Însă, pe lângă cele expuse mai sus, la nivel Executiv UDMR are un vicepremier și doi miniștri, va avea 14 secretari de stat, trei prefecți și șase subprefecți.
Această situație este tot atât de ilogică pe cât a fost ruperea USL, generată de motivul cunoscut – refuzul nominalizării lui Klaus Johannis ca vicepremier responsabil de Administrație și Interne. Dacă ruperea USL este imputată (în primul rând) PNL, cu certitudine cooptarea UDMR în Guvernul Ponta 3, în condițiile enumerate, va fi imputată (în primul rând) PSD. Rămâne de văzut în ce măsură va conta asta la urnele de vot – dacă electorarul va sancționa decisiv comportamentul sfidător și antinațional al PSD și al liderului său.
