Engleză 
Română 
Ponta e Fata Împăratului
„Vezi tu stâlpul cela din zare? Nu-i stâlp, e Fata Împăratului!”, e una dintre poantele unui vechi scheci Divertis, scris și interpretat de Doru Antoneși.
Pentru mulți, fata Împăratului este Elena Udrea. O fi. Dar Împăratul are mai multe fete. Una dintre ele e mai spurcată la gură la adresa tătucului. Cu toate acestea, este favorită în sondaje, iar în secret, chiar și Împăratul o vrea să-i urmeze la tron.
Și de ce n-ar vrea, câtă vreme dă semne atât de clare că-i moștenește apucăturile? Și că ne așteaptă alți cinci ani de violări ale Constituției și altor legi fundamentale?
Așa cum Traian Băsescu a profitat de orice virgulă din orice lege cu care s-a intersectat, pentru a o interpreta împotriva firii și în favoarea sa, la fel procedează, acum, Victor Ponta. Și nu am vreo îndoială că va continua în același sens, la nevoie, în pofida declarațiilor sale sforăitoare împotriva apucăturilor regimului Băsescu. Din această perspectivă, nu e nicio diferență între Ponta și Johannis (iar înaintea sa Crin Antonescu) sau Udrea, care au promis schimbări de guvern, în cazul în care ar fi aleși, promisiuni ce sfidează matematica parlamentară și, prin urmare, prevederile Constituției.
Eșecul României de a avea șefia unui comisariat european important este cauzat de interpretarea „virgulei” din Legea 373 din 2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene.
Citez articolul 19 al acestei legi. Alineatul (1): „Parlamentul României va fi informat de către Guvern în legătură cu nominalizarea persoanelor în vederea ocupării unor funcții în cadrul instituțiilor Uniunii Europene”; Alineatul (2): „Comisiile de specialitate ale Parlamentului vor audia persoana nominalizată de Guvern pentru funcția de membru al Comisiei Europene”.
Din asta, orice om de bună credință înțelege că informarea și audierea se produc ÎNAINTE de ocuparea funcției „ în cadrul instituțiilor Uniunii Europene”. Însă, pentru un șmecher, precum Băsescu sau Ponta, dacă nu scrie, clar, ÎNAINTE, în lege, înseamnă că poate fi și DUPĂ, oricât de ridicol este așa ceva. Și este extrem de ridicol, de jignitor la adresa noastră, a celor care nu avem putere decizională, ci doar putem observa cum suntem batjocoriți. Și da, este împotriva interesului național.
Este ridicolă, deopotrivă, chițăiala Opoziției la adresa acestei perversiuni și (aici are dreptate Ponta) este iresponsabilă petiția împotriva Corinei Crețu. Parlamentarii PDL, PNL și PMP au participat la vot și nu i-am auzit protestând, contestând ambiguitățile legii și faptul că, oricum, este un document cu care Ponta (sau oricine ar fi în locul său) se poate șterge-n-dos, fiindcă (precum atâtea alte legi) nu prevede sancțiuni!
Așadar, Ponta a comis o perversitate băsesciană, nu o ilegalitate în deplinul înțeles al cuvântului, una sancționabilă de procurori, cum pretind liderii democrați și liberali că ar fi.
Din toată bălăcăreala ce va urma ratării obiectivului de poziționare strategică în Comisia Europeană, românii nu vor înțelege mare lucru. PSD și Opoziția se vor acuza, reciproc, că „ceilalți sunt de vină”. Cei care îl cred, de obicei, pe Ponta, îl vor crede pe Ponta. Iar cei care îi cred, de obiecei, pe adversarii lui Ponta, îi vor crede și de data asta. Mă îndoiesc că Junker, șeful desemnat al Comisiei Europene, ne va lumina în privința celor întâmplate, confirmând sau infirmând pretenția lui Ponta că încheiase cu succes negocierea pentru portofoliul Dezvoltării Regionale înainte de protestele lui Johannis, Blaga și Băsescu, care ar fi dus la „retrogradarea” Corinei Crețu la „Ajutor Umanitar”. Însă, așa cum am arătat, responsabilitatea e împărțită pentru acest meci cu rezultat politic nul, dar cu o imensă pierdere pentru țară.
