Engleză 
Română 
EXCLUSIV. UN leu și 30 de bani pe lună de elev pentru curățenia din școli
Statul român cheltuiește 2.400 de lei, în medie, pentru fiecare deținut din penitenciare. Din acești bani, nici măcar o zecime nu provin din veniturile Administrației Naționale a Penitenciarelor, adică din munca deținuților. Aproape un miliard de lei se duc, anual, din banii contribuabililor, pentru a-i întreține pe cei care, într-o formă sau alta, i-au păgubit. Cu alte cuvinte, plătitorii onești de taxe și impozite suportă și prejudiciul și „despăgubirea”. Banii nu ajung, majoritatea deținuților trăiesc în condiții subumane. Și-atunci politicienii s-au gândit că soluția este… rarefierea pușcăriilor. În prezent, în penitenciarele din România sunt aproximativ 32.000 de deținuți. Dacă legea amnistiei ar fi trecut în forma propusă, numărul s-ar fi înjumătățit. Ce s-ar fi economisit pe de o parte ar fi reprezentat o infimă parte din ce s-ar fi pierdut pe de alta, fiindcă, statistic vorbind, cam o treime dintre deținuții eliberați recidivează.
Rezolvarea situației penitenciarelor nu este o ecuație simplă. Societatea democratică modernă a decis eliminarea muncii silnice. Ca atare, penitenciarele nu se pot autofinanța. Se cheamă că societatea trebuie să investească în reeducarea greșiților săi. Dacă pornim de la premiza că traiul în condiții umane, din toate punctele de vedere, este o condiție a reeducării, atunci investiția trebuie să fie considerabilă. Dar dacă pentru asta trebuie să rupi de la gura copiilor, ce faci? Guvernul României a decis că da, așa e cazul să procedeze: la rectificările bugetare de anul trecut, cam cât s-a tăiat de la Educație (cca 250 de milioane de lei) s-a dat la Justiție (minister în subordinea căruia ființează Administrația Penitenciarelor).
Teoretic, educația primară în România este obligatorie și gratuită. Practic, cifra de neșcolarizare este enormă, în bună parte din cauza faptului că frecventarea unei grădinițe sau școli este departe de a fi gratuită. Și nu vorbim de cheltuielile cu uniformele școlare, cărțile sau papetăria, care existau și în precedenta societate, nedemocratică. În numeroase cazuri, contribuția statului se limitează la pereții școlii (uneori șubrezi) și la cadrele didactice plătite prost. Dacă vrei „condiții”, plătești.
Am studiat un aspect vital al necesarului din școli: curățenia.
„Banii de la primărie pentru materiale de curățenie ne-au ajuns doar câteva luni. Dar vedeți că totul strălucește. Cumpărăm detergenți, săpunuri, hârtie igienică, mopuri și ce mai trebuie din banii părinților”, îmi spune directoarea unei școli din București, care mă roagă să nu-i precizez numele și unitatea pe care o conduce – se teme de represalii. Am întrebat și la alte școli, grădinițe, licee – situația este aceeași, starea de curățenie fiind dependentă de darea de mână a părinților școlarilor și preșcolarilor.
În București sunt cam 32.000 de copii în grădinițe și 242.000 de elevi în școli și licee. Revin, în medie, peste 45.000 de elevi și preșcolari de fiecare sector.
Sistemul de finanțare a cheltuielilor din școli este descentralizat, în sensul că Guvernul alocă bani primăriilor, iar primăriile alocă banii, mai departe, școlilor. Directorii școlilor au responsabilități uriașe, fiind nu doar manageri educaționali, ci și administratori în toată regula, ca ordonatori terțiari de credite. Trebuie să organizeze licitații de achiziții publice, tot tacâmul.
Conform Primăriei Sectorului 4, „Creditele bugetare aprobate unităților de învățământ din Sectorul 4 pentru anul 2013 au fost alocate către 59 ordonatori terțiari de credite care își desfășoară activitatea în 73 de sedii. Media creditelor bugetare aprobate în anul 2013 pentru fiecare ordonator terțiar de credite la articolul bugetar 20.01.02 – materiale de curățenie, a fost de 15.514 lei, din care 3.517 lei reprezentând datorii ale anului 2012”.
Cu alte cuvinte, pentru întreținerea curățeniei în cele 73 de grădinițe, școli și licee din Sector s-au alocat 707.823 de lei în anul 2013. Revin 15,72 lei de elev pe an, respectiv 1,31 lei de elev pe lună.
Părinții achită diferențele până la suma reală necesară întreținerii curățeniei în școli de două ori: prima dată prin contribuții la bugetul de stat (de unde se alocă la primării, de unde se alocă școlilor), adică prin taxe și impozite oficiale. A doua oară, prin contribuțiile „informale”. Ce se întâmplă cu primii bani, pe circuitul Guvern – Primărie – Școală, se cam știe.
Cristian Tudose, ieșind cu mașina sa din curtea Liceului Ion Creangă
Foto: Robert Veress, Select News
Magazinul familiei Tănase din curtea Liceului Ion Creangă
Foto: Robert Veress, Select News
Studiu de caz: administrator de școli al primăriei ziua, administrator al propriei rețele de magazine școlare noaptea
Să vă dăm un exemplu concret, de la nivelul intermediar, al unei primării.
Șeful Serviciului Administrativ al Administrației Școlilor, Liceelor și Grădinițelor din sectorul 4 este domnul Cristian Tudose.
Conform declarației de avere și a celei de interese, domnul Tudose nu are nimic: nici afaceri, nici casă, nici mașină, nici bani în cont. Și a câștigat, în 2012, ca șef de serviciu, 12.000 de lei, adică 1.000 de lei pe lună, acesta fiind singurul venit declarat.
În realitate, domnul Tudose le are pe toate: și afacere și casă și mașină (nu de oricare, ci o limuzină Chrysler cât un „vapor”, număr de înmatriculare B 500 WPA) și bani. Afacerea lui Cristian Tudose este în… domeniu. Are o rețea de „buticuri” în unitățile școlare din sector. Le vinde elevilor pufuleți și „ciungă”, pentru „întreținerea” curățeniei în școli.
L-am surprins pe domnul șef de serviciu administrativ ieșind din curtea Liceului Ion Creangă, la volanul limuzinei sale, la ceas de seară, după o vizită la propriul magazin, administrat pe timp de zi de soția sa, doamna Tudose. Paznicul de la poartă l-a identificat pe domnul Tudose, dar, când am vrut să dialogăm, acesta și-a negat identitatea, calitatea, tot. Apoi, l-a luat la refec pe portar (pentru că l-a dat de gol) și a plecat în trombă.
Directoarea citată mai sus mi-a mărturisit că domnul Tudose a venit și la școala ei, să-i ceară acceptul de a amenaja un magazin școlar. „Mi-a cerut spațiu în școală, dar i-am spus că nu pot, n-am nimic liber și nici nu mi s-ar părea normal să amestecăm lucrurile. I-am oferit în curtea școlii, dar a constatat că l-ar fi costat prea mult amenajarea și întreținerea”.
Am întrebat la Biroul de Presă al Sectorului 4 dacă sunt cunoscute activitățile extraprofesionale ale domnului Cristian Tudose și faptul că și-a falsificat declarațiile de avere și de interese. Răspunsul: „Referitor la aspectele sesizate de dvs. cu privire la domnul Cristian Tudose, până la această dată nu avem date de natură să pună la îndoială probitatea morală sau profesională a acestuia”.
