Interpol, acuzată că face jocurile dictatorilor lumii
Interpol este acuzată că permite dictatorilor din întreaga lume să-i persecute și să-i defăimeze pe adversarii lor politici care au reușit să fugă din țările de origine, prin utilizarea total abuzivă a sistemului de punere sub urmărire aplicat de organizația internațională de cooperare a forțelor de poliție. State cunoscute pentru încălcarea repetată a drepturilor omului, precum Belarus, Iran și Sri Lanka s-au folosit de regulamentul de funcționare al Interpol pentru a declanșa “avertismentul roșu”, în virtutatea căruia au cerut arestări în cazuri motivate doar din rațiuni politice, scrie The Telegraph. Aceste solicitări s-au soldat cu numeroase arestări în rândul dizidenților și activiștilor, care au fost nevoiți să lupte apoi împotriva cererilor de extrădare din spatele gratiilor, uneori chiar de pe teritoriile statelor Uniunii Europene, acuză o organizație pentru apărarea drepturilor omului, citată de publicația britanică.
Fair Trials International, care a întocmit un dosar al abuzurilor realizate prin intermediul Interpol, susține că multe dintre aceste controversate solicitări au primit aprobări oficiale superficiale, ce nu a luat în calcul în nici un fel contextul politic în care au fost făcute. Organizația pentru drepturile omului afirmă că a descoperit cazuri în care, inventând infracțiuni inexistente, anumite state au cerut Interpolului punerea sub urmărire a anumitor persoane, doar pentru a distruge imaginea acestora.
Fair Trials International dă drept exemplu cazul lui Dmitri Radkovici, expert financiar al partidelor de opoziție din Belarus, țară al cărui președinte, Aleksandr Lukașenko, este considerat “ultimul dictator al Europei”. Radkovici a fugit din Belarus în anul 2009 și a primit azil politic în Uniunea Europeană. El a fost arestat anul trecut în Bulgaria, pe baza unui mandat emis la sediul Interpol de către autoritățile de la Minsk, care l-au acuzat pe liderul de opoziție de activități financiare ilegale. Radkovici a petrecut apoi două luni sub supraveghere, înainte ca un tribunal bulgar să respingă acuzațiile, motivând că acestea au doar un fundament politic. Interpolul nu a explicat nici până astăzi de ce acest mandat a fost emis de la bun început și nici de ce acesta nu a fost anulat, în condițiile în care Radkovici fusese reținut pe baza sa cu șase luni înainte, în Italia.
Fair Trials International crede că, deseori, solicitările de urmărire trimise la Interpol zac în baza de date a poliției din momentul în care au fost introduse, existând astfel riscul ca persoanele vizate să fie arestate după ani de zile. Organizația oferă în acest sens exemplul unei britanice care a avut o notificare emisă pe numele ei, de către autoritățile canadiene, în urmă cu peste 20 de ani. Tatăl celor doi copii ai britanicei formulase acuzațiile împotriva ei, în momentul în care aceasta se întorsese cu cei mici în Țara Galilor, în timpul procesului asupra custodiei.
Organizația pentru drepturile omului a mai descoperit și cazuri în care statele respective au notificat Interpol din simple rațiuni de “relații publice”, sperând că, în acest mod, vor putea să spele reputația unor personaje politice compromise.
Înființată în 1923 pentru a permite unor state Europene să schimbe informații în privința unor delicte comise pe teritoriile lor, Interpol acoperă în prezent 190 de țări și dispune de un buget anual în valoare de 59 de milioane de lire sterline. Numărul solicitărilor de urmărire adresate Interpol a crescut brusc în ultima decadă, de la 1.277 în 2002, la 8.136, anul trecut, ridicând astfel serioase semne de întrebare asupra modului în care sunt examinate aceste notificări. Rugați să comenteze acuzațiile aduse de Fair Trials International, reprezentanții Interpol au declarat că sunt conștienți de faptul că există riscul ca anumite mandate de arestare să fie emise din considerente politice și, din acest motiv, procedurile de examinare ale cererilor au fost înăsprite.