Sursa NSA (National Security Agency – Agenția de Securitate Națională a SUA – n.r.) care a devoalat programul PRISM (un program secret de interceptare a comunicațiilor electronice –telefoane fixe, mobile, email-uri etc- derulat de NSA, începând cu anul 2007), despre care au apărut primele informații pe data de 6 iunie 2013,  s-a dovedit a fi Edward Snowden, un fost contractor privat pentru NSA. El i-a acordat un interviu jurnalistului britanic Glenn Greenwald (The Guardian), motivându-și decizia de a trage semnalul de alarmă cu privire la PRISM și detaliind experiența cu NSA.

Ceea ce urmează este o traducere a transcrierii integrale a interviului, publicată de Policymic.

Edward Snowden: Numele meu este Ed Snowden, am 29 de ani am lucrat pentru Booz Allen Hamilton, ca analist de infrastructură pentru NSA în Hawaii…

Glenn Greenwald: Care sunt câteva dintre pozițiile pe care le-ai deținut anterior în cadrul comunității de informații?

Snowden: Am fost un inginer de sistem, administrator de sistem, consilier senior pentru Central Intelligence Agency (CIA), consultant de soluții, și un ofițer de sistem pentru informații și telecomunicații.

Greenwald: Unul dintre lucrurile de care oamenii vor fi mai interesați, în încercarea de a înțelege ceea ce ești, cine esti si ce gândești, este când și cum a venit acel moment în care ai trecut linia de demarcație dintre intenția de a devoala PRISM și acțiune. Developează filmul acesta al luării deciziilor.

Snowden: Când ești în poziția de acces privilegiat ca administrator de sistem pentru o comunitate a agențiilor de informații, esti expus la mult mai multe informații sensibile, având o perspectivă mult mai amplă prin comparație cu angajatul mediu. Din această cauză, vezi des lucruri care pot fi deranjante, pe când de-a lungul întregii cariere, o persoană obișnuită, se confruntă doar o dată sau de două ori cu asemenea cazuri. Când le vezi frecvent, trebuie să admiți că unele dintre aceste lucruri sunt de fapt abuzuri. Când vorbești cu oamenii despre asemenea fapte, într-un loc ca acesta, în care neobișnuitul este starea normală a lucrurilor, oamenii au tendința de a nu le lua foarte în serios și de a trece peste ele. În timp, gradul de constientizare a fărădelegilor se acumulează si sa te simți obligat sa vorbești despre ele. Dar, cu cât vorbești mai mult, cu atât ești izolat și ignorat. Și ajungi astfel să îți dai seama, în cele din urmă, că aceste lucruri trebuie să fie stabilite de către public și nu de cineva care a fost pur și simplu angajat de guvern.

Greenwald: Vorbește-mi un pic despre modul concret în care statul american supraveghează. Sunt vizate acțiunile americanilor de rând?

Snowden: NSA și comunitatea de informații, în general, se axează pe obtinerea de informații ori de câte ori se poate, prin orice mijloace posibile. Se consideră de la sine înțeles că acționează astfel pentru a sluji interesul național. Inițial, acțiunile acestea erau restricționate, adaptate specificului culegerii de informații secrete din surse externe. Acum, din ce în ce mai des vedem că se întâmplă pe plan intern și pentru asta, NSA în special țintește mijloacele de comunicare ale tuturor, în mod implicit. Colectează totul în sistem, filtrează, analizează, măsoară și stochează pentru anumite perioade de timp, pur și simplu pentru că este modul cel mai simplu și mai eficient pentru a-și atinge scopurile. Deci, în timp ce ar putea să aibă în vizor un trădător sau o persoană suspectată de terorism, îți interceptează și ție, cetățeanului de rând, comunicațiile. Orice analist, în orice moment poate intercepta pe cineva, aleatoriu, oriunde. Limitările sunt de ordin tehnologic și al nivelului de securitate la care are acces respectivul analist. Nu chiar orice analiști pot ținti pe oricine. Dar eu am avut autoritatea de a intercepta chiar pe oricine, pe tine, pe contabilul tău, pe un judecător federal sau chiar pe Președintele SUA în persoană, dacă aș fi avut adresa personală de email.
Greenwald: Un lucru extraordinar în ce te privește este că ai ales să îți declini identitatea. De obicei, sursele unor informații sensibile aleg să rămână anonime cât mai mult timp cu putință, dacă se poate pentru totdeauna. De ce ai decis să procedezi exact pe dos și să te declari, atât de repede, ca persoana din spatele dezvăluirilor?

Snowden: Cred că publicul are dreptul să afle motivația acțiunilor cuiva care face dezvăluiri din spatele cortninei, scurtcircuitând procedurile oficiale. Când subminezi puterea guvernului, este un lucru fundamental periculos pentru democrație. Iar dacă mai faci asta și în secret, nu acționezi diferit față de guvern, care vrea să culeagă doar beneficiile acțiunilor sale secrete. Oficialii se simt obligați să scurgă spre presă informațiile secrete a căror cunoaștere de către public l-ar ralia cauzei guvernamentale. Dar aproape niciodată scurgerile nu apar, dacă ele devoalează un abuz. Vinovăția este individuală, dar se răspândește ca un cancer. Ei ajung paranoici, ajung să creadă în vinovăția tuturor, văd un complot global, toți colportează împotriva guvernului, doar ei nu. Nu sunt un om neobișnuit. Nu am aptitudini speciale. Sunt doar un tip care stă acolo zi de zi la birou, vede ce se întâmplă și conchide: Nu noi ne putem pronunța asupra acestei chestiuni, dacă aceste politici și programe sunt bune sau rele, ci publicul trebuie să o facă. Și eu sunt dispus să ies în față și să confirm autenticitatea documentelor și să spun că nu le-am contrafăcut, nu am inventat povestea. Acesta este adevărul, este ceea ce se întâmplă. Iar voi trebuie să decideți dacă e nevoie să facem asta.

Greenwald: Te-ai dat gândit la faptul că răspunsul guvernului SUA la acțiunile tale va fi în ceea ce s-ar putea spune despre tine, cum ar putea încerca să te descrie, ce ar putea încerca să-ți facă?

Snowden: Da, aș putea deveni ținta CIA, s-ar putea să am deja agenți pe urmele mele. Ai CIA sau ai altei agenții sau organizații partenere. Interne sau de peste hotare. Avem o stație CIA chiar aici, puțin mai sus, și avem și consulat în Hong Kong. Sunt sigur că vor fi foarte ocupați în următoarea săptămână. Și voi trăi cu frică pentru tot restul vieții mele, oricât de lungă va fi. Nu te poți împotrivi celor mai puternice agenții secrete ale lumii și să consideri că nu ești expus riscurilor, deoarece ai de a face cu adversari puternici. Nimeni nu li se poate opune în mod semnificativ, pentru o perioadă îndelungată. Dacă vor să ajungă la tine, vor reuși, la un moment dat. Dar, în același timp, trebuie să decizi cu privire la ceea ce este mai important pentru tine. Este în natura umană să fii înclinat să accepți să trăiești confortabil, chiar dacă nu ești liber. Te poți trezi zilnic, poți merge la birou, lucrezi puțin împotriva interesului public și încasezi un salariu generos. Apoi, te culci, după ce-ai vizionat programele tv favorite. Dar, dacă îți dai seama că ai contribuit la crearea ueni lumi opresive și că lucrurile se vor înrăutăți pe măsura trecerii timpului și a schimbului de generații, ajungi să fii dispus să accepți orice risc, indiferent de consecințe, atât timp cât publicul află adevărul și ajunge să poată lua decizii în cunoștință de cauză.

Greenwald: De ce ar trebui să le pese oamenilor că sunt supravegheați?

Snowden: Pentru că și dacă nu faci nimic rău ești urmărit și înregistrat. Iar capacitatea de stocare a acestor sisteme crește în fiecare an în mod constant. Se ajunge la punctul în care nu trebuie să fi făcut nimic rău, pentru a deveni inamic al statului. Pur și simplu, suspiciunea va cădea în cele din urmă asupra ta, chiar și de la un apel greșit. Și atunci ei pot folosi acest sistem pentru a merge înapoi în timp, examinând fiecare pas pe care l-ai făcut, fiecare decizie pe care ai luat-o vreodată, fiecare prieten cu care ai discutat vreodată ceva. Si vei fi atacat pe această bază, sortându-se suspiciunile dintr-o viață inocentă. Și vei fi portretizat ca ultimul răufăcător.

Greenwald: Suntem într-o cameră din Hong Kong, pentru că aici ai ales să călătorești. Explică puțin de ce te afli tocmai aici. Mulți vor specula că intenționezi să trădezi, să ceri azil în China, adică în țara pe care mulți o văd drept cel mai important rival al Statelor Unite.

Snowden: Sigur. Deci, există câteva afirmații printre aceste argumente, care sunt oarecum încorporate în întrebarea legată de alegerea locului în care m-am refugiat. În primul rând, China nu este un inamic al Statelor Unite ale Americii. Sunt conflicte între guvernul Statelor Unite și guvernul Republicii Populare Chineze, dar oamenilor de rând nu le pasă despre aceste răfuieli politice. Comerțul este liber, nu suntem în război și nici nu încercăm să intrăm într-un conflict armat. Suntem cei mai mari parteneri comerciali unul pentru celălalt. În plus, Hong Kong are o tradiție puternică a libertății de exprimare. Oamenii se gândesc la China ca la Marele Zid de Foc (joc de cuvinte intraductibil, bazat pe o combinație între Mare Zid chinezesc și reprimarea sângeroasă a manifestațiilor antiguvernamentale – China, Great Firewall – n.tr.). China are restricții semnificative asupra libertății de exprimare, dar oamenii din Hong Kong au o lungă tradiție de a protesta în stradă, de a-și face publice nemulțumirile. Internetul nu este filtrat aici mai mult de cât o face orice alt guvern occidental și cred că guvernarea locală acționează independent în raporturile cu o mulțime de alte guverne occidentale.

Greenwald: Dacă motivația ta ar fi fost să faci rău Statelor Unite și să-i ajuți inamicii sau dacă ai fi urmărit un câștig material personal,  au existat lucruri pe care le-ai fi putut face cu aceste documente, pentru atingerea unor asemenea obiective?

Snowden: Absolut. Oricine în pozițiile la care am avut acces și cu capacitățile mele tehnice ar fi putut vinde secrete pe piața liberă din Rusia. Ei au întotdeauna o ușă deschisă pentru așa ceva, cum avem și noi, dealtfel. Am avut acces la listele complete ale agenților operativi ai NSA și ai celorlalte servicii secrete, ale locațiilor și dotărilor secrete răspândite în întreaga lume și ale misiunilor acestora. Dacă aș fi vrut doar să fac rău țării mele? Aș fi putut dezactiva sistemul de supraveghere într-o după-amiază. Dar nu acestea îmi sunt intențiile. Cred că toți cei care ar avea tentația să mă acuze de așa ceva, ar trebui să se gândească la ce am abandonat – o viață privilegiată, în Hawaii, adică în paradis, bani fără număr… Cu ce aș fi putut fi tentat, pentru a renunța la așa ceva? Cea mai mare temere pe care o am cu privire la rezultatul pentru America al acestor dezvăluiri este că nimic nu se va schimba. Oamenii vor vedea în mass-media toate aceste informații… Vor ști că guvernul intenționeze să își aroge puteri discreționare pentru un control mai strâns asupra societății americane și a societății globale. Dar nu vor fi dispuși să își asume riscurile necesare, să se ridice și să lupte pentru a schimba lucrurile, pentru a-și forța reprezentanții să adopte poziții în interesul lor. Și astfel, în lunile următoare, în anii următori, lucrurile vor evolua spre mai rău, până la punctul în care legile vor fi schimbate pentru a statua ceeace acum se petrece ferit, în spatele ușilor închise. Un nou lider va fi ales, apoi va fi găsit butonul potrivit pentru a se instaura un regim autoritar. Se va spune că e răul necesar pentru a se face față noilor amenințări globale. În acel moment, oamenii nu se vor mai putea opune. Asta va fi placa turnantă spre tiranie.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments