A fi sau a nu FILM. House of Cards. Una dintre cele mai bune ecranizări despre politica americană
M-au atras titlul -un joc de cuvinte inteligent, intraductibil, care sugerează „pokerul” cu miză uriașă din culisele politicii americane la vârf-, nota de pe IMDB (8,9) și scurtul rezumat: „Cu sprijinul soției sale, un deputat se răzbună pe cei care l-au trădat”.
Nota este potrivită, meritorie. Rezumatul, însă, te induce în eroare. În orice caz, nu reușește să sumarizeze acest serial, din care sunt gata 13 episoade ale primei serii. A doua serie – la anul.
E adevărat, pretextul este trădarea politică a cărei victimă este puternicul și maleficul politician Francis Underwood (personaj fictiv, ca toate cele din serial), interpretat magistral de Kevin Spacey, căruia rolul îi vine mănușă. Robin Wright este deopotrivă convingătoare în rolul soției.
După succesul în alegerile prezidențiale, Underwood, șeful deputaților democrați, se aștepta să fie numit secretary of state (ministrul de Externe al SUA). Dar președintele Garrett Walker îi trage clapa. Underwood decide să se răzbune.
Repet, însă, acesta este doar începutul. Răzbunarea ar fi putut însemna exclusiv subminarea țintelor. De fapt, este vorba de ascensiune politică prin mașinațiuni de culise, care s-ar fi putut petrece și în absența pretextului. Planificarea și execuția planului de „răzbunare” sunt excepționale. Underwood este atât de stilat și inteligent, încât reușește să fie simpatic, chiar dacă acțiunile sale sunt extrem de reprobabile: comite chiar și o crimă!, victima nefiind una dintre persoanele careau cauzat setea de răzbunare, ci doar un impediment neanvizajat.
Producătorii executivi -opt la număr, plus doi co-producători, plus un producător non-executiv-, printre care se numără și Kevin Spacey, au angajat șase regizori, până în prezent, dar culmea!, nu se simte diferența! Ei fac un pariu pe care puțini îl câștigă: îl pun pe Spacey să intervină ca narator / comentator al acțiunilor sale. Pariul e câștigat, intervențiile sunt utile și nu rup desfășurarea acțiunii.
Iar acțiunea e credibilă, are noimă, cap și coadă, fiind lipsită de tradiționalele clișee cu „președintele de înaltă ținută morală, înconjurat de rechini”. House of Cards e o cortină ridicată, o fotografie a dedesubturilor politicii (și presei) americane.
Nu ratați!