Engleză 
Română 
A FI SAU A NU FILM. Elysium – Rama „manelizată” cu Jodie Foster în rol negativ
Dacă ați citit „Rama” lui Arthur C. Clarke, veți recunoaște imediat pirateria: Elysium (vine de la Ēlýsion pedíon – raiul Eladei), stația orbitală a viitorului (anul 2154), rezervată celor bogați, refugiați de pe un Pământ devastat, este Rama. Diferența ar fi că Rama originală este extraterestră. Elysium ar urma să fie construită de oameni. Cum? – nu ni se explică. Ceea ce este de la bun început frustrant, în condițiile în care lucrările ar urma să fie efectuate, spuneam, pe fondul ruinării planetei.
Trailerul filmului mi-a dat speranțe că voi vedea o producție de zile mari, dar acum pot spune, cu mâna pe inimă, că nota IMDB (7,2) este „umflată”. Dacă nu ar fi fost Matt Damon și Jodie Foster pe afiș, ci doi actori de duzină, probabil că ar fi obținut un 5,5 – care este și nota mea.
Ideea filmului, în sine, nu e rea. Nu foarte originală, dar nici pe un tipar prea uzat. Firește că, dacă bogații planetei se refugiază în „Rai”, iar pe Pământ e iadul sau ceva asemănător, cei rămași caută să se salveze. Tot evident, bogații vor să își prezerve ambientul și asta înseamnă că trebuie să îi țină pe săraci la distanță. Pe sistemul români în Marea Britanie.
Dezvoltarea ideii, însă, e cam jalnică. Neill Blomkamp, care a făcut furori cu un alt film SF, Districtul 9, ar fi trebuit să se rezume la regie (care este OK) și să coopteze un scenarist experimentat în echipa sa. Poate chiar pe Terri Tatchell (co-scenarista de la District 9). În Elysium regăsim multe, prea multe pasaje din filmele de duzină, SF sau de acțiune, în care accentul se pune pe motoare, mușchi, păruială, testosteron și adrenalină. Elysium lasă prea multe întrebări (nedumeriri) fără răspuns. Eu cu astea am plecat din sala de cinema. Poate, dacă n-ar fi fost un film cu pretenții, ci unul menit strict să te binedispună pe durata celor 109 minute, aș fi dat o bifă de ok, fiindcă am zâmbit, pe alocuri, chiar am râs de vreo două ori și n-am ieșit din sală, în timpul filmului, deși era pe sistemul „when you gotta go… you gotta go!”.
Citește și:
A fi sau a nu film
