„Românii își fac educația cu televizorul (…) Lucrurile stau din ce în ce mai rău de la an la an. Noi nu avem masă critică de oameni cărora să le fie drag să citească. Nu avem literatură”, spune Viorel Zaicu, director la editura All. El a explicat pentru Select News care sunt efectele dezastruoase ale lipsei de cultură. Numai anul trecut, piața de carte autohtonă a scăzut cu 40% față de cea din 2007, aruncându-ne pe ultimul loc în Europa. Jumătate dintre români n-au citit nici măcar o carte în 2012 (Institutul Român de Studii Sociale).

Select News: E chiar atât de trist?
Viorel Zaicu: Catastrofal! Să facem o comparație: Norvegia are 5 milioane de locuitori și 650 de librării, de două ori și jumătate mai mult față de numărul de librării din România. Apoi, 95% din populația Novegiei citește. Iar cartea cu autor norvegian guvernul lor o ajută cumpărând 1000 de exemplare la tipărire, ceea ce înseamnă mult mai mult decât tot ce fac toate instituțiile de la noi.
Select News: Și dacă am compara cu piața românească?

Viorel Zaicu: La noi există cărți cu autor român care se scot în 200 și 300 de exemplare și o mulțime de edituri care nu-și permit nici măcar un tiraj de 2.000 de exemplare, știind că nu vor putea vinde. Noi nu avem masă critică de oameni cărora să le fie drag să citească. Noi nu suntem consumatori de artă de nici un fel. Păi centrul Moscovei este plin de chioșcuri – cum sunt cele de bilete de RATB de la noi – care vând bilete la spectacole de balet, de operă, de teatru.

Select News: De ce nu citesc românii?
Viorel Zaicu: Din lipsă de educație. Românii își fac educația cu televizorul. Asta vine din familie și se duce până în școală. Iar dascălii sunt lipsiți de pregătire și de educație, nu știu care e rostul lor acolo și cum să se înțeleagă cu copiii. Mai profund, cauzele sociale pornesc de la decapitarea intelectuală a nației, prin comuniști, apoi continuă cu sistemul educațional care a venit după ei și care ne-a adus aici și pentru schimbarea căruia nu vrem să facem nimic. Iar tinerele generații au moștenit o melodie proastă pe care o țin așa.

Select News: Și nu vedeți nici o rază de trezire?
Viorel Zaicu: Nu, dimpotrivă. Lucrurile stau din ce în ce mai rău de la an la an. O să ajungem în zece ani să ne dăm cap în cap că n-o să mai știm să mergem pe stradă.

Select News: Dar la târgurile de carte se declară cifre în creștere.
Viorel Zaicu: Pentru mine, numărul vizitatorilor de la târguri este o gogoriță. Am fost la Gaudeamus de dimineață până seara și în 2012 cred că au fost mai puțini vizitatori decât în 2011. Sunt edituri care ar trebui să vândă o carte pe secundă ca să ajungă la cifrele alea pe care le declară editurile la sfârșitul târgului.

Select News: De ce nu mai citim autori români?
Viorel Zaicu: Fiindcă am citit foarte mult și de slabă calitate pe vremea lui Ceaușescu. Pe de altă parte este criza asta de după ’90 care i-a împins pe autori spre ziaristică și spre tot felul de lucruri care asigură un câștig rapid. De exemplu, Ioan Groșan, după Revoluție, dacă nu mă înșel, a scris o singură carte. Ștefan Agopian, una sau două. Și ăștia fac parte dintre marii scriitori în viață. (Ne arată o carte cu autor străin, n.r) Uite, cărți pentru coafeze, cărțile de tramvai. Nu mai scrie nimeni cărți ca acestea foarte simple, dar de mare impact la public.

Select News: De ce?
Viorel Zaicu: Fiindcă în România aproape toți cei care publică vor să fie Dostoievski.

Select News: Și asta e foarte rău?

Viorel Zaicu: E foarte rău, da. Pentru că nu se ocupă întreaga plajă de cerere de pe piață. Există consumatori de literatură din asta; de pildă povestea cu un arheolog din Norvegia care descoperă ceva, este urmărit prin toată țara și fuge la Londra și se întoarce și are niște peripeții. Asta se citește așa, pagină după pagină. Literatură polițistă – avem trei autori români mari și lați care scriu niște bălării, tot ceea ce scriau ei prin anii ’70. Sunt ca-n bancul ăla, orice montau, le ieșea mitralieră. Orice ar scrie e la fel, numai că schimbă numele personajelor. Au câteva reguli simple în cap, că la pagina unu trebuie să apară un cadavru sau că la pagina trei trebuie să mai moară cineva. Nu avem literatură.

Select News: Unde ne-ar putea duce faptul că nu citim?
Viorel Zaicu: Acolo unde ne duce deja. Nu ne mai înțelegem între noi, nu mai avem un minimum de cultură civică, politică și socială, sunt tot mai puțini cei care își respectă aproapele, regulile. Am exemple de profesori universitari care nu știu să se exprime. Mi-a citat și mie cineva o vedetă care ar vrea să scrie o carte – a întrebat-o un ziarist ce a mai citit și a răspuns: păi ce, eu stau să citesc? Eu scriu!

Select News: Și dacă am citi?

Viorel Zaicu: Oamenii care citesc sunt mai politicoși, au mai mult respect în general, mai multă deschidere față de lucruri frumoase și cred că se și unesc mai ușor între ei. Orice carte ne face mai buni.

Select News: Chiar și o carte slabă?
Viorel Zaicu: Da, chiar și dacă citești o carte slabă ești mai bun decât dacă nu citești nimic. Vei avea un creier mai în formă decât ăla care nu citește nici un rând.

Select News: Unii spun că nu citesc fiindcă îi costă mult. Sunt cărțile atât de scumpe?
Viorel Zaicu: Nu! Un pachet de țigări costă 13 lei. Lumea la târg cumpără cartea la 10 lei, orice ar fi în ea, nu contează. La cele de nonficțiune, în afară de cazul în care vorbim de clasici, vorbim de prețuri până în 40 de lei. Deci sunt, să zicem, două pachete de țigări pe care unii oameni le fumează într-o zi.

Select News: Și dacă s-a calculat că un român cumpără în medie, cărți de cinci euro pe an…
Viorel Zaicu: Asta înseamnă o carte pe an.

Select News: Școala nu-i ajută să citească mai mult?
Viorel Zaicu: Nu. Am adus într-o grădiniță niște cărți cu Pixi pentru copii, pe care le-am importat din Germania și educatoarea a zis că sunt proaste fiindcă cei mici îi puneau întrebări. Mie mi se pare extraordinar faptul că au început să pună toți întrebări, înseamnă că sunt interesați de personaj. În Germania s-au vândut 300 de milioane de exemplare de cărți din acestea, deci de patru ori populația Germaniei. Toată lumea germană cunoaște cărțile cu Pixi.

Select News: Dar și la noi cărțile pentru copii sunt în topul vânzărilor.
Viorel Zaicu: La noi sunt extraordinar de multe cărți pentru copii, dar nu au nici o legătură cu cărțile. Noi avem cărți pe care le punem copilului în brațe să tacă din gură, pe care să le molfărie, să le facă orice, numai să scăpăm de el. Vrem cărți cu 5 lei, cu 7 lei. Cred că cei mai mari producători de carte pentru copii sunt niște edituri anonime care scot cărți de proastă calitate și cred că și cu efect nociv asupra copiilor, așa cum sunt și unele desene animate. Îi învață prost. Iar grosul acestei piețe este alcătuit din aceste rebuturi, maculatură. Nici aici n-avem autori români. Eu aș vrea să scot ediții frumoase de basme, dar nu găsesc ilustratori. Dispar în ceață și nu-i mai văd niciodată. Abia am mai găsit câte unul care să ilustreze câte o cărticică.

Select News: În străinătate cum se construiesc cărțile pentru copii?
Viorel Zaicu: În Germania, de pildă, sunt făcute științific, cu echipe întregi de ilustratori care lucrează cu planuri. E foarte greu să faci așa ceva. Am găsit editor german care mi-a spus că a dat o armată de bani ca să construiască o carte foarte bună, care îl dezvoltă pe copil mai mult decât un calculator sau o tabletă. În România ce-avem? Avem cărți importate de la Disney care, de obicei, foarte rar îmbină distracția cu învățatul câtorva lucruri. Și atunci o fac într-un mod mai degrabă regretabil. Pentru că se urmărește în primul rând coborârea prețului într-o zonă din asta ridicolă.

Select News: Spuneați că librăriile bune din afară sunt fabuloase. Cum arată?
Viorel Zaicu: Nici nu putem cuprinde cu mintea. Păi “Casa Cărții” din Moscova este cât un întreg Carrefour de la noi, pe două niveluri. Bate tot ce am văzut eu până acum în materie de librărie. Am căutat la un moment dat Domostroy, dar n-aveam nici o șansă să-l găsesc singur. Am întrebat-o pe o angajată care, după ce s-a uitat pe calculator, mi-a spus imediat culoarul și numărul raftului. M-am dus acolo și am găsit patru ediții diferite din Domostroy, o scriere foarte veche, cum ar fi la noi Cantemir.
Apoi, la fiecare capăt de raft al librăriei există câte un buton. Apeși și în câteva secunde se prezintă un vânzător să te întrebe ce vrei. Are un cip pe legitimația de la gât, pentru a se vedea cât de repede a ajuns la client. Există inclusiv cutie cu ochelari, pentru situația în care ți-ai uitat ochelarii acasă. Și mai au servicii de toate felurile: poți să le dai telefon în timp ce ești în drum spre ei și să le spui să-ți pregătească un pachet cu trei cărți. Și dacă nu știi titlurile și vrei să-ți sugereze ei ceva, îți sugerează. Le găsești în față la casă, le iei, plătești și pleci. Sau dacă îi suni că vrei acasă până la ora 19 un pachet cu cinci cărți, le găsești acasă până la ora 19.
Foarte frumos, acum șapte, opt ani am intrat în Verona într-o librărie și am stat de vorbă cu patronul. Mi-a arătat pe o ușă o gravură de la 1520 și ceva cu un om care mergea pe stradă cărând în spinare o placă ce semăna cu o ușă de lemn. Pe placă avea un suport, iar pe suport, cărți. Și patronul zice: uite, îl vezi pe ăla de acolo? Este stră-stră-stră-străbunicul meu.

Select News: Și librăriile noastre?
Viorel Zaicu: Sunt puține și slabe, foarte departe de cele din Occident și din Moscova. În inelul central al Vienei, de exemplu, cred că sunt vreo 20 de librărioare printre care Cărtureștiul nu s-ar înscrie. Poate ar intra Humanitas Krețulescu, pe locul 19, să zicem. Imaginați-vă că cifra de afaceri numai a unei singure librării mari din Moscova este cam o dată și jumătate mai mare decât cifra de afaceri declarată a celei mai mari edituri din România.

Select News: Ce soluții există pentru ca românii să citească mai mult?
Viorel Zaicu: Orice pas și orice îndemn la lectură este bun, indiferent cât de meschin ar fi și indiferent cât de punctat în beneficiul cuiva. Orice inițiativă în sensul ăsta al Guvernului, al oricui, de fapt, așa proastă, defectuoasă, cu rezultatele pe care le are (că nu vreți să știți ce cărți sponsorizează AFCN-ul, vă luați cu mâinile de cap), una peste alta sunt bune.
Și foarte bine ar fi ca dascălii să renunțe la bibliografia aia cretină și la băgatul pe gât al materiei la oră. Ci să le prezinte elevilor o nuvelă de-a lui Rebreanu, să le-o citească în casă, să-i facă să-l descopere. Să le spună măcar câteodată: uite, aseară am citit o carte frumoasă, v-o recomand și vouă! Noi, în schimb, facem tot felul de curente și de tehnici, la fel cum facem gramatică de înnebunim, pentru ca la final nimeni să nu folosească limba corect. Asta producem, rebuturi!

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments