Codul penalilor

Faptul nr. 1: Codul Penal a fost adoptat, la data de 22 iunie 2009, prin asumarea răspunderii, de Guvernul Boc I, din care a făcut parte și Victor Ponta, ca ministru pentru relația cu Parlamentul. A fost promulgat de președintele Băsescu trei săptămâni mai târziu.

Faptul nr. 2: Codul de Procedură Penală a fost adoptat de Camera Deputaților la data de 22 iunie 2010. A fost promulgat de președintele Băsescu o săptămână mai târziu.

Faptul numărul 3: Codul Penal și Codul de Procedură Penală intră în vigoare de la 1 februarie 2014, la mai bine de patru ani și jumătate de la adoptare/promulgare/publicare, în cazul primului și la peste trei ani și jumătate în cazul Codului de Procedură.

Faptul numărul 4: Pe data de 30 ianuarie 2014, cu doar o zi înaintea intrării în vigoare, cele două normative ocupă agenda publică la cel mai înalt nivel (Președinție, Guvern – Prim-ministru) și un mare scandal se generează în principal din pricina unui rând (primul) al unui alineat (1) al unui articol (140) din Codul de Procedură. Acesta spune că, citez „Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale (…)”. Cu alte cuvinte, nimeni nu va putea fi interceptat, oficial, legal, fără știința lui. De ce? Fiindcă urmărirea penală se aduce, imediat după declanșare, la cunoștința împricinatului (cu excepția urmăririi penale „in rem”, când nu este cunoscut făptuitorul, dar este cunoscută fapta – cum s-a întâmplat și în cazul accidentului aviatic din Apuseni). Dacă ai luat la cunoștință de urmărire, atunci, în conformitate cu prevederea citată, afli că vei putea fi supravegheat. Prost să fii să te mai „dai în fapt” la telefon, prin email sau în discuții despre care știi că nu mai pot fi între patru ochi…

Faptul numărul 5: Problema articolului 140 (și a altor prevederi buclucașe) este cunoscută, semnalată de specialiști, chiar și înainte de adoptarea Codului de Procedură – nu mai vorbesc de ultimele 3-4 luni, de când se agită mai mult lumea magistraților. Pentru orice politician de bună credință, de la orice nivel, în primul rând de la cel mai înalt nivel, era foarte simplu să ia act de existența problemei și să facă tot ce îi stă în putință pentru îndreptarea erorii. În loc de asta, toți politicienii au ignorat problema, până în ceasul al 12-lea, iar acum se folosesc de ea, pentru a cumula capital electoral.

Faptul numărul 6: abia azi, după declarațiile premierului și ale președintelui, judecătorul Livia Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, emite un comunicat prin care anunță că modificările la cele două coduri trebuie operate înainte ca acestea să intre în vigoare.

Opinia numărul 1: cred că Victor Ponta INTENȚIONAT nu a adoptat ordonanța de modificare a Codului Penal, deși a promis anterior că o va face (inclusiv pentru a îndrepta prevederile care restrâng libertatea de exprimare), pentru că i s-a ivit prilejul de a-i spune lui Traian Băsescu: „ai semnat codurile, asumă-ți!”.

Opinia numărul 2: cred că Traian Băsescu anticipa posibilitatea ca Victor Ponta să-i impute promulgarea codurilor în forma incriminată acum; e posibil să-și fi pregătit terenul pentru lovitura de azi (când a reușit să întoarcă grenada aruncată dinspre Palatul Victoria, înainte de explozie) încă din momentul în care l-a atacat pe fostul său colaborator, fost ministru al Justiției, candidatul PDL pentru alegerile prezidențiale, Cătălin Predoiu. Astfel, a putut zice, acum (urmează un citat rezumativ, aproximativ): „Îmi asum promulgarea, dar eu nu mă pricep, consilierii mei sunt specialiști în drept constituțional, nu penal, Codul e opera lui Predoiu, când am descoperit ce a făcut m-am distanțat de el; nu am făcut scandal mai din timp, fiindcă Ponta a promis că va modifica. Dacă nu-și onorează promisiunea, Ponta e corupt” – și grenada a făcut „bum!” (sau „fâss!”, cum doriți) la expeditorul inițial.

Opinia numărul 3: dacă tot e la modă asumarea, Cătălin Predoiu și-a asumat întreg Codul de Procedură Penală. Nu are o problemă cu conținutul acestuia, ci cu faptul că nu poate fi aplicat, fiindcă Guvernul Ponta nu ar fi pregătit corespunzător terenul. Predoiu se află în postura ingrată de a fi obligat să se apere, fără a putea să-l atace frontal pe Băsescu, de care PDL nu se poate dezice abrupt și total. De fapt, nici atacul lui Băsescu la Predoiu nu este decisiv. Privind în perspectivă, nu este exclusă o reevaluare a lui Predoiu înainte de prezidențiale. Partidul de Cotroceni (Mișcarea Populară) nu are un candidat de forța lui Predoiu, chiar dacă Elena Udrea a făcut pasul anticipat de toată lumea și s-a alăturat formațiunii de ex-consilieri prezidențiali, vizând, foarte probabil, înscrierea în cursa pentru funcția supremă. Așa cum, între Antonescu și Ponta, Băsescu a declarat că îl preferă pe primul, e ușor de asumat că, între Predoiu și Antonescu, tot primul va fi preferat. Evident, toate astea contează prea puțin, din perspectiva interesului public. Totuși, meschinăriile respective sunt cele care generează deciziile politice atât de importante precum sunt impunerea unor Coduri Penale care favorizează infractorii.

Opinia numărul 4: dacă aș fi în locul domnului Tiberiu Nițu (Procurorul General al României), pe 1 februarie aș declanșa urmărirea penală „in rem” pentru abuz în serviciu, care a generat intrarea în vigoare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală cu prevederi contrare interesului public. Și aș „pescui” câteva sute de penali.

Loading

Comments

comments