Engleză 
Română 
Biserica să-și plătească singură salariile
O tară a comunismului care și-a pus amprenta pe termen foarte lung asupra neamului românesc este furatul căciulii.
Ne prefacem, în particular și în mod organizat, etatizat, că suntem, facem-dregem una și, de fapt, lucrurile stau cu totul altfel.
Între altele, ne pretindem a fi un stat laic, legile și instituțiile sunt ale unui stat laic, dar, în realitate, Biserica este o super-putere, care, atunci când dorește, își impune voința în luarea deciziilor care ar trebui să țină de laic. Biserica își bagă coada peste tot: în politică, Educație, în Justiție.
S-a ajuns până acolo încât și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt manipulate de Biserică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe nu s-a sfiit să pună presiune pe Guvernul României și, prin intermediul acestuia, să ralieze suportul altor guverne europene pentru cauza sa – interzicerea sindicalizării preoțimii.
Pentru credinciosul de rând poate suna aiurea: la ce le trebuie popilor sindicat? Doar patronul lor e Dumnezeu, Lui trebuie să i se adreseze. Desigur, când vine vorba de spirit, preoții, și nu doar ei, caută îndrumare în „cer”. Dar preoții sunt și ei oameni, au și ei nevoi lumești, cum ar fi dreptul la concediu. Ce se fac ei când superiorii lor în ierarhia Bisericii le încalcă aceste drepturi? Regulamentul bisericesc scrie că n-au voie să protesteze, sub nicio formă, fără binecuvântarea superiorului ierarhic. Cum să le dea binecuvântarea cel care le restrânge drepturile?
Cei 32 de preoți subordonați Arhiepiscopiei Craiovei, care au decis să formeze sindicatul „Păstorul cel Bun”, s-au confruntat, desigur, cu această dilemă. Sindicalizarea a fost, în sine, o formă de protest. Probabil, cel vizat a fost ÎPS Irineu.
Sindicatul „Păstorul cel Bun” a fost înființat în luna mai 2008, când la conducerea Mitropoliei Olteniei și Arhiepiscopiei Craiovei încă era ÎPS Teofan. Se știa, însă, că urma să fie înlocuit cu Irineu (în martie, Teofan fusese ales Mitropolit al Moldovei), care avea reputația de a conduce discreționar. Într-adevăr, după instalarea sa, în iulie 2008, Irineu a desființat postul de radio „Logos”, revista „Cetatea Creștină” și a decapitat întreaga conducere a Arhiepiscopiei Craiova. În noua conducere s-au strecurat oameni controversați, ale căror merite unice au părut a fi legate de poziția inferioară în regimul Teofan.
Arhiepiscopia condusă de Teofan s-a opus, în instanță, legalizării sindicatului „Păstorul cel Bun”, principalul motiv invocat fiind acela că preoții nu aveau binecuvântarea arhiepiscopului în această acțiune. E posibil ca preoții să fi beneficiat de oblăduirea secretă a arhiepiscopului, dar Teofan să nu fi dorit să oficializeze această oblăduire, de teama de a nu-și risca posibila evoluție spre scaunul patriarhal. O formă de furt al căciulii…
Tribunalul Craiova a aprobat înființarea sindicatului. Câteva luni mai târziu, însă, când la conducerea Arhiepiscopiei era instalat Irineu, Curtea de Apel Craiova a anulat decizia Tribunalului și, astfel, „Păstorul” a fost scos în afara legii. Decizia a fost contestată la CEDO și, după un proces lung, a urmat o decizie foarte controversată.
Miza procesului nu a fost doar sindicatul „Păstorul cel Bun”, ci însăși posibilitatea sindicalizării preoțimii în Europa. Din această cauză, în proces s-au implicat guverne și biserici ale Rusiei, Poloniei, Greciei, Moldovei, Georgiei și trei ong-uri.
Guvernele, bisericile și un ong au argumentat în defavoarea sindicalizării. Presiunea asupra judecătorilor CEDO a fost enormă și 11 din 17 au cedat, admițând o excepție uluitoare de la dreptul de liberă asociere și organizare în scopul apărării drepturilor profesionale. Această excepție nu există în Statele Unite, unde preoții pot forma sindicate.
Între argumentele prezentate în instanță în defavoarea sindicalizării a cântărit mult faptul că Biserica este o entitate guvernată de legi proprii, independente de ale statului.
Dacă acceptăm acest lucru, atunci, automat, salariile preoților trebuie achitate de Biserică. Dacă salariile sunt achitate din bugetul de stat, adică din banii tuturor plătitorilor de taxe și impozite, implicit ai celor care nu au vreo legătură cu Biserica (Ortodoxă sau alta), atunci firesc ar fi ca acea guvernare după legile proprii să aibă limitările ei, implicit în privința formelor de organizare ce țin de Codul Muncii.
Întrucât s-a stabilit, definitiv, că BOR se autoguvernează, atunci trebuie lăsată să își colecteze, singură, banii pentru salariile preoțimii. Din donațiile enoriașilor.
