Misterul morții eroului Alexandru Macavei persistă. Arheologii n-au descoperit mormântul

1. MACAVEI ALEXANDRU - MILITAR 2. MACAVEI ALEXANDRU jpg 3. MACAVEI ALEXANDRU - MORT jpg 4. MACAVEI ALEXANDRU - MORT jpg 5. MUSCA - SAPATURI ARH. (SEPT. 2014) 6. MUSCA - SAPATURI ARH. (SEPT. 2014) 7. MUSCA - SAPATURI ARH. (SEPT. 2014) 8. SAPATURI ARH. (SEPT. 2014)Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a desfășurat în perioada 15-17 septembrie 2014 o acțiune de investigații arheologice în satul Mușca, com. Lupșa, jud. Alba. Scopul operațiunii a constat în reluarea și continuarea cercetărilor pentru descoperirea și deshumarea rămășițelor pământești ale lui Alexandru Macavei, împușcat de Securitate la 31 iulie 1949, informează, într-un comunicat de presă, Gheorghe Petrov, arheolog expert MNIT.

Alexandru Macavei s-a născut la 10 iulie 1915 în satul Bucium Muntari (jud. Alba), localitate aflată în apropiere de Roșia Montană. Provenea dintr-o veche și importantă familie românească din Munții Apuseni, părinții săi fiind Alexandru și Terezia. Aceștia au avut împreună opt copii, dintre care patru băieți (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) și patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei deținea o mină de aur și o instalație mecanică de măcinare și prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zonă. Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale și membru al Partidului Național Țărănesc. La începutul războiului a fost mobilizat în armată cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat la Batalionul de Vânători de Munte din Abrud. În 1941 s-a căsătorit cu Oprea Rozalia-Regina, născută în 1924, care în prezent locuiește în Baia Mare. Au avut împreună un singur fiu, Cezar, născut în 1942 și decedat în 2005.

În 1946, Alexandru a fost demobilizat și a locuit împreună cu familia în Roșia Montană, unde a deschis un restaurant în clădirea fostului cazinou din localitate. După naționalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietățile familiei au fost confiscate. Împreună cu frații săi, a început să se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului și Partidului Comunist. Acest lucru a atras supravegherea atentă din partea autorităților, fiind apoi acuzați pentru deținere de aur și propagandă ostilă regimului. În ziua de 7 iulie 1948 o echipă alcătuită din cadre de la Poliția de Siguranță și jandarmi a încercat să-i aresteze pe toți cei patru frați Macavei în timp ce aceștia se aflau în casa părintească din Bucium Muntari. Aceștia au opus rezistență, iar în schimbul de focuri care s-a produs au fost răniți patru subofițeri de jandarmi. După acest eveniment, frații Macavei au părăsit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunoștințe care locuiau în alte zone ale țării. Alexandru, împreună cu Traian și Viorel, au plecat la Timișoara, iar Nicolae la București. În toamnă, Alexandru s-a întors clandestin în satul natal, dar în ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, în urma schimbului de focuri ce a avut loc doi subofițeri fiind uciși și un soldat rănit. Pentru această faptă, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat în lipsă de către Judecătoria din Deva la muncă silnică pe viață, fiind căutat intens de autorități.

Alexandru și Traian Macavei au contribuit la înființarea organizației anticomuniste Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci, condusă de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. În cadrul acestei formațiuni, organizate după principii militare, cei doi frați au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani și-a stabilit baza în Munții Apuseni, unde în cursul lunilor ianuarie și februarie 1949 s-au construit două adăposturi. Locul ales se afla la Runculețul Groșilor, în apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est față de comuna Bistra din jud. Alba. În dimineața zilei de 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor se produce atacul Securității. Au participat mai multe cadre operative precum și două plutoane de soldați din cadrul Batalionului de securitate de la Florești–Cluj. În urma acestei acțiuni de forță au rezultat victime de ambele părți, însă frații Macavei împreună cu maiorul Dabija au reușit să scape atunci din încercuire, ultimul fiind capturat, prin trădare, la 22 martie în apropiere de Bistra. Condamnat la moarte, Dabija a fost executat în Sibiu la 28 octombrie 1949. Cei doi frați Macavei au stat ascunși o perioadă în zona satului natal și apoi în Cărpiniș, unde au fost ajutați de diferite persoane care le cunoșteau situația. În lunile mai, iunie și iulie au locuit în Mușca, la Sofia David, a cărei gospodărie se afla situată într-un loc mai izolat, la marginea satului. Prin trădare și șantaj, au fost depistați de autorități, care au organizat o amplă acțiune de încercuire.

În dimineața zilei de duminică, 31 iulie 1949, gospodăria Sofiei David a fost împresurată de un efectiv alcătuit din doi ofițeri de securitate și nouă subofițeri de miliție. În acel moment, frații Macavei se aflau adăpostiți în șura aflată în apropierea casei. A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reușit să scape din încercuire și să fugă pe căi diferite spre sat, amândoi fiind însă răniți. Traian reușește să se salveze și să părăsească localitatea, însă a fost capturat mai târziu, la 20 septembrie 1949, în localitatea Tomești din jud. Hunedoara. Condamnat la moarte prin împușcare, a fost executat la Sibiu în noaptea de 11/12 octombrie 1950. Alexandru s-a refugiat în părăul Giurgeștilor, situat în partea răsăriteană a satului. Conform unui raport al Securității, acesta avea „o rană gravă la cap în partea stângă, rană primită în grajd” și „pentru că nu mai putea suporta rana, s-a împușcat cu arma pe care o avea asupra lui” în ziua de 31 iulie, pe la orele 13,20. Această cronologie a faptelor nu coincide însă cu mărturiile unor localnici care cunoșteau bine evenimentele, aceștia declarând că împușcătura prin care probabil Alexandru s-a sinucis a fost auzită numai luni dimineața, în 1 august, cadavrul fiind descoperit de câțiva localnici în cursul aceleiași zile. Decesul victimei a fost înregistrat la Primăria comunei Lupșa în 5 august, data consemnată a morții fiind 1 august 1949. Cadavrul a fost înhumat în zilele următoare într-un loc situat pe o pantă de deal, în imediata apropiere a părăului unde acesta a fost găsit. Groapa a fost săpată de patru localnici, iar cadavrul a fost aruncat în groapă fiind complet despuiat de haine. Înainte de acest moment, trupul a fost batjocorit prin lovire cu o bucată de lemn. Înhumarea a avut loc în prezența unor cadre de securitate și miliție.

Din informațiile pe care le deținem, grupa care a acționat la Mușca împotriva lui Alexandru și Traian Macavei a fost alcătuită din nouă subofițeri de Miliție și două cadre operative de la Securitatea din Turda: sublocotenenții Florea Sabău și Popa Vasile. Toți aceștia au acționat din ordinul direct al căpitanului Mihai Kóvacs, care atunci deținea funcția de șef al Serviciului Județean al Securității Poporului Turda, aflându-se în subordinea colonelului Mihai Patriciu, șeful Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj. Cei trei ofițeri de la Securitatea din Turda au mai rămas o perioadă de timp în zona Mușca unde au efectuat anchete și au operat zeci de arestări, multe persoane fiind ulterior condamnate la închisoare pentru legăturile avute cu frații Macavei. Despre ceilalți frați Macavei, se știe că Nicolae, care fusese comisar de poliție, a fost împușcat la 13 martie 1949 în București împreună cu fiica sa în vârstă de șase ani, iar Viorel, avocat de meserie, a fost arestat la 3 noiembrie 1949 și condamnat la închisoare, însă a murit la Canal în 18 februarie 1952. Toată familia Macavei, inclusiv femeile și copii, au avut mult de suferit pentru faptul că cei patru frați au avut curajul să se opună regimului comunist.

Investigațiile privitoare la descoperirea locului unde a fost îngropat Alexandru Macavei au început în vara anului 2008. Atunci au fost audiate mai multe persoane din satul Mușca și din alte localități de pe Valea Arieșului, iar pe baza informațiilor obținute s-a stabilit cu aproximație o suprafață relativ restrânsă unde martorii au indicat că s-ar afla mormântul. În anul 2009, în cursul lunilor iunie și iulie, au fost organizate trei campanii succesive de săpături arheologice, însă fără rezultate. În acea zonă, terenul se află în pantă, iar în urmă cu mai mulți ani a avut loc o alunecare de teren în urma căreia a rezultat modificarea configurației solului. Investigațiile au fost reluate în 2013 și au constat în identificarea și verificarea altor persoane în vârstă originare din Mușca, care mai puteau oferi informații despre locul mormântului. Coroborându-se informațiile mai recente cu cele obținute anterior, în perioada 15-17 septembrie 2014 s-a organizat a patra campanie de cercetări arheologice pentru căutarea și deshumarea victimei, săpăturile fiind efectuate în același perimetru unde în 2009 au fost executate și celelalte secțiuni arheologice de căutare. Din păcate, nici de această dată locul mormântului lui Alexandru Macavei nu a putut fi identificat, însă pentru IICCMER și colectivul de arheologi implicați cazul rămâne în continuare deschis.

Acțiunea s-a desfășurat în colaborare cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și cu Muzeul de Istorie din Aiud. Cercetările din teren au fost efectuate de o echipă specializată de arheologi: Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă și Horațiu Groza.

1,150 total views, 1 views today

Comments

comments