Engleză 
Română 
Orgie fără orgasm
De un sfert de veac, aceleași personaje din „politica” românească fac și desfac partide, fac și desfac alianțe, se perindă de la „stânga” la „dreapta” și înapoi, cu aceeași lejeritate și lipsă de complexe cu care un fante de cartier se zbenguie prin paturile fătucilor, cucoanelor mai tinere și chiar mai împlinite care îi cad în plasă precum popicele rase de o bilă lansată de un meseriaș.
Baremi dacă această vânzoleală scârboasă ar fi produs niscaiva rezultate economice pozitive. Dimpotrivă, a fost doar o orgie fără orgasm, o mascaradă menită a distrage atenția alegătorilor de la adevărul simplu că suntem conduși de o gașcă de incompetenți. Dacă aceștia nu ar fi procedat astfel, ar fi fost mai facilă demascarea lor, stabilirea vinovățiilor pentru toate furăciunile naționale și deciziile proaste (de multe ori voit proaste) care ne-au stopat dezvoltarea. Și atunci, gașca ar fi scăpat situația de sub control și ar fi fost obligată să accepte reformarea sa din temelii, ceea ce ar fi presupus mai puține furăciuni și decizii proaste.
Ne-am obișnuit, aproape pavlovian, să votăm negativ. Să-i dăm cu ștampila în bot lui cutărescu. Pe urmă, i-o dăm lui icsulescu, care l-a înlocuit pe cutărescu, chiar dacă asta înseamnă să-l aducem înapoi pe cutărescu. Pe urmă, i-o mai ardem o dată aceluiași cutărescu, readucându-l la butoane pe icuslescu, aliat cu pupinescu. Pe urmă cutărescu se aliază cu pupinescu și zicem să le dăm și lor o șansă. Apoi, îi servim pe cutărescu și icsulescu, noii iubiți din piața independenții. Și o luăm de la capăt, uitând de unde am pornit, după atâtea cicluri electorale.
Când îi auzi pe toți acești avortoni ai Securității cum o ard cu ideologia… Cei care se poziționează cel mai radical la dreapta -prin mesaj, nu prin acțiune-, din partidele care contează -cu reprezentanți în Parlamentul European-, adică PMP și PDL, au fost la stânga. PMP și PDL provin din PD (plus o aripă dizidentă din PNL, dizidentă pe criteriul fidelității față de Traian Băsescu). PD, fost FSN, fost PCR. Și știm doar că mărul discordiei, atunci când s-a pus problema fuziunii PNL și PD, a fost ideologia, PD nedorind să renunțe la poziționarea „pe stânga”, la afilierea la grupul socialiștilor din Parlamentul European. Se mai întâmplă și pe alte meleaguri ca un politician să-și reevalueze viziunea politică, să migreze de la stânga la dreapta sau invers. Dar ca un întreg partid să bată toba măsurilor sociale, iar apoi, la scurt timp, să le huiduie din toți bojocii, strict ideologic și statutar, nu din plăcerea de a mușca din adversarii politici, este o performanță ce cred că este unică sau rarisimă, în orice caz, pe plan global.
PNL nu a avut această problemă cu voltele ideologice, dar și-a pus doctrina între paranteze de dragul luptei împotriva fostului aliat, devenit dușman de moarte (aiurea!), Traian Băsescu. Pentru a dovedi bestia, s-a aliat cu un alt fost dușman de moarte, Ilici. Acum iar a revenit la putere doctrina și „regimul ticăloșit” al lui Băsescu este perfect prizabil, pentru că pelagra națională e, din nou, Ilici.
Și să vezi că tot nu se prind votanții pavlovieni cum stă treaba, iar de-acum și până la toamnă se vor invoca, din nou, cu același succes, spiritele împotriva ciumei roșii, respectiv a celei bubonice, și națiunea va tremura spasmodic, împărțită între „dreapta” și „stânga”.
