Engleză 
Română 
Nu ne-au invins cei mai buni
1998, iunie 30. Croatia lui Suker, Boban, Bilici si Blazevici rapunea la Bordeaux Nationala Romaniei in optimile Mondialului francez si trimitea acasa, in lacrimi, cea mai frumoasa generatie tricolora. A fost cantecul de lebada al generatiei lui Hagi, Popescu sau Dan Petrescu. Avea sa fie sa fie ultimul nostru meci jucat in competitia suprema.
Generalul Iordanescu se retragea. „Regele” isi anunta retragerea si el, intors in cele din urma din drum de Andrian Paunescu: „Gică, tu ești un cadou pentru țară, iar românii iubesc mult fotbalul”. Eram dezamagiti, plangeam, sufeream… dar tot ii asteptam la Otopeni la intoarcere. Am invins, totusi, la acel turneu, reprezentantii tarii care au inventat fotbalul.
„Meritam statuie! In 3 ani, fotbalul nostru se duce”, prorocea apocaliptic Hagi, cu putin timp inainea plecarii spre Franta. Si, din nefericire, avea sa aiba dreptate.
15 ani au trecut de atunci. Mult, nespus de mult. Si prevestirea lui ne tot vine in minte.
Ne e dor sa fim dezamagiti de un esec la o competitie majora. Eram obisnuiti cu infrangerile. Eram acolo insa, ne invingeau cei mai buni*.
Ne vopseam fetele, confectionam steaguri tricolore, ne strangeam in baruri, bodegi, piete, in casele prietenilor sa ii vedem.La finalul turneului eram mai mereu dezamagiti. Dar eram acolo, jucam si, la final, ne invigeau cei mai buni.
De atunci așteptăm din 4 in 4 ani sa ii vedem jucand pe “ai nostri” la Mondiale. Ne facem mereu sperante. Deșarte.
Dupa 3 turnee de calificare consecutive ratate, acum, parca mai mult ca niciodata, eram optimisti. Aveam din nou speranta. Ne vedeam din nou asteptand vara pentru a vedea echipa Romaniei confruntandu-se la Cupa Mondiala. Sortii ne-au scos din urna cel mai facil adversar posibil, urma să jucam in retur „acasa”, grecii nu sunt speritori la fotbal.
Chiar si dupa esecul din tur, tot speram. Am crezut ca, de data asta, vom fi noi ca Slovenia din 2001 a norocosului Srečko Katanec (n.r. – srecko in slovena inseamna norocos). L-am vazut pe Piturca gasind solutia miraculoasa de a intoarce scorul. L-am vazut pe el acum norocosul. Am vrut să-l vedem…
Nu a fost asa. Spre frustarea tuturor suporterilor, Nationala a pierdut, din nou. De data asta, insa, am plecat acasa cu gandul că nu ne-au invins cei mai buni.
* O excepție a fost sfertul de finală de la Campionatul Mondial din Statele Unite, cu Suedia. Toată lumea aștepta o semifinală Brazilia – „Brazilia” Europei… N-a fost să fie, emoțiile și-au spus cuvântul sau poate o anumită doză de suficiență a „alor noștri”, iar buturuga mică a răsturnat carul mare.
