Engleză 
Română 
Insolventul de succes
Există o teorie conform căreia nu există binele absolut, cum nu există nici răul absolut. Fiindcă ceea ce este bine pentru unii, este rău pentru alții și invers. Cum și în plan personal, ceea ce îți face bine pe de o parte, îți face rău pe de alta.
De aceea, tot ce poți face, în calitate de lider, de conducător -al unui stat sau al unei entități mai mici- este să impui acele măsuri care să fie în interesul unei părți cât mai mari a celor ce depind de deciziile tale. Niciodată nu vei putea mulțumi pe toată lumea.
Din această perspectivă, Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica a excelat în mandatul său. A fost plătit mai mult decât regește, dar, financiar, a meritat cu prisosință, întrucât a reușit scoaterea societății de stat din insolvență de o manieră entuziasmantă: de la o pierdere de 190 milioane lei pe primele cinci luni ale anului 2012, Hidroelectrica a ajuns la un profit de 399 milioane lei pe primele cinci luni ale anului 2013. Acesta este cu 110 milioane lei mai mare decat profitul înregistrat în tot anul 2010, când s-a consemnat un maxim al producției de 19, 8 TWh. Este limpede că așa ceva s-a putut întâmpla doar prin stoparea imenselor pagube generate de contractele preferențiale cu „băieții deștepți” și vânzarea energiei în regim concurențial. Au fost, desigur, și alte măsuri manageriale, care au sporit profiabilitatea companiei. Implicit concedierea a 700 de angajați care prisoseau în schema de personal. Deși, aceste concedieri, chiar dacă ar fi fost operate în bloc, imediat după intrarea în insolvență, tot n-ar fi putut aduce economii mai mari de 3-4 milioane de lei – un mizilic, prin comparație cu jumătatea de miliard de lei ce rezultă din acoperirea pierderilor și însumarea profitului.
Ajungem, astfel, la partea unde Borza nu a mulțumit pe toată lumea. Dimpotrivă. Iar problema este tocmai acest „dimpotrivă”, care se referă la cât de mult i-a nemuțumit pe unii. Dacă i-ar fi concediat pe cei 700 de angajați, chiar și din rândul celor de care, cel puțin moral, dacă nu și legal, nu avea cum să se atingă, dar măcar ar fi vorbit cu înțelegere pentru neplăcerile cauzate lor și familiilor acestora, atunci s-ar fi ales cu o reputație extraordinară, care l-ar fi putut propulsa fantastic într-o carieră politică, dacă și-ar fi dorit-o. Și ar fi fost de dorit să și-o dorească…
Din păcate, a ales să le răspundă astfel gravidelor și femeilor cu copii care au reclamat concedierea lor abuzivă: „Aceste femei sunt niște fătuci care și-au făcut un obicei din a face copii pe bandă rulantă”. Dacă Borza s-a gândit la o carieră politică, ar trebui să regrete această declarație pentru tot restul vieții. Nici confirmarea zvonului că este homosexual și că are o relație cu la fel de celebrul tiz al său, Vulpescu – cel cu scandalul privatizării manelizat-eșuate de la Oltchim, care acum este șef de cabinet al ministrului liberal al Finanțelor, Daniel Chițoiu- nu ar putea avea un impact negativ mai mare în percepția publică decât o asemenea afirmație peiorativă la adresa tuturor femeilor , nu doar a celor concediate.
E adevărat, Hidroelectrica nu mai produce pierderi, pe care noi le plăteam, prin taxe și impozite. Hidroelectrica e în profit și, teoretic, e bine, fiindcă banii respectivi se întorc în economie. Însă problema este unde anume în economie se întorc acei bani. Dacă, de pildă, vor fi folosiți pentru a se construi autostrăzile cele mai scumpe din lume, cu 20 de milioane de euro pe kilometru, atunci putem doar să conchidem că banii, în loc să ajungă în buzunarele unor băieți deștepți, ajung într-ale altora.
Așadar, excluzând cazul puțin probabil că Guvernul ar pregăti construcția de spitale și școli cu „banii lui Borza”, acesta este insolvent politic. Nu înseamnă, însă, că steaua sa a apus. Mă aștept ca Guvernul să îl glorifice pe Borza sau cel puțin să se folosească de realizarea sa. La urma urmelor, chiar dacă numirea lui s-a făcut de către un magistrat, într-o sală de judecată, toată lumea știe că este „omul lui Ponta”; iar Victor Ponta va fi dornic să scoată un capital politic din „povestea de succes Hidroelectrica”. Dar atunci, guvernul actual va trebui să își asume concedierile abuzive și declarațiile ofensatoare ale lui Borza. Asta, chiar dacă împricinatul nu își dorește să devină politician, ci preferă să rămână un economist de un pragmatism lipsit de scrupule, care face bani frumoși din relația cu statul român.
Da, știu, Ponta s-a distanțat deja public de aceste declarații, făcând trimitere la legi care le-ar sancționa. Însă, cu o asemenea ieșire la rampă -exclusiv la nivel declarativ-, povestea s-ar stinge doar dacă cei afectați de abuzurile lui Borza ar renunța la luptă. Insistența lor, însă, ar putea conta enorm în viitoarele campanii electorale, mai ales dacă Guvernul va decide să-l numească pe Borza administrator la Hidroelectrica, după ieșirea din insolvență de ieri.
Și, de ce nu l-ar numi? Nu avem iluzii: politicienii actualei Puteri sunt la fel de aroganți și de lipsiți de empatie față de electori –empatie reală, nu declarativă- precum sunt și ai fostei Puteri. Cum cota de popularitate a guvernului Ponta este foarte ridicată, aproape nu există lucru pe care să ezite să-l facă. De aceea se va da aviz favorabil proiectului Roșia Montană. De aceea va primi aviz favorabil și Chevron, pentru exploatarea gazelor de șist, cărora unii le-ar spune „de shit”.
