Engleză 
Română 
IndisPoziția copilului
Nu sunt critic de film decât acasă în papuci. Aseara mi-am luat inima în dinți și am văzut “Poziția copilului”.
Spun că mi-am luat inima în dinți deoarece sunt înca tarată de cinematografia autohtonă din perioada comunistă.
Așadar, cu riscul să fiu luată la alergat, sincer, pentru mine, filmul este o semi-dezamăgire.
Nu discut aici de imagine, de prestația impecabilă a actorilor, etc.
Scenariul însă, după părerea mea, e extrem de șchiop. Complexul Oedipian dintre mama și fiu este foarte stângaci conturat, e ca o linie trasată nesigur de un copil care învață să țină un creion în mână.
Filmul ar fi putu să fie unul extrem de dramatic și de intens, mai intens chiar decât filmul “Luna” a lui Benardo Bertolucci.
Pe tot pacursul filmului am așteptat să explodeze conflictul, să se materializeze într-un fel, nu voiam o explicație brută, am stat și am așteptat să se întâmple ceva… dar nici vorbă…
După părerea mea scenariul acestui film este ca o știre scrisă în grabă, nedocumentată, din care lipsesc informațiile cheie, iar după ce o citești rămâi dezamăgit, nesatisfăcut.
P.S. Aceste considerații nu au nicio legătură cu opiniile emise, în urmă cu câteva zile, de un senator PSD.
