Victor Ciorbea, Avocatul Poporului
Foto: monitoruldeoltenia.com

Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a decis să nu sesizeze Curtea Constituțională (CCR) în privința Ordonanței de Urgență nr. 55, adoptată în 28 august și intrată în vigoare la 2 septembrie, odată cu publicarea în Monitorul Oficial. Normativul le-a oferit aleșilor locali un termen de 45 de zile în care să migreze la alte partide, fără a suporta consecința pierderii mandatului, prevăzută în legislație.

Imediat după adoptarea OUG 55, Avocatul Poporului a fost solicitat, în scris, de mai mulți politicieni din Opoziție, să sesizeze CCR pentru constatarea neconstituționalității legii, motivat de faptul că au fost încălcate prevederile Constituției referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență. Ciorbea a declarat atunci presei că își rezervă timpul pentru analizarea solicitării, fără a avansa vreun termen, însă dând de înțeles că acesta va fi de ordinul săptămânilor. Exact la o zi de la expirarea perioadei de 45 de zile, Ciorbea a emis un comunicat de presă prin care își explică decizia, pretinzând că, dacă ar sesiza CCR, s-ar implica într-o luptă politică.

Ne întrebăm, retoric: dacă acesta este considerentul invocat și nu unul strict juridic, de ce nu ar putea fi interpretată decizia de nesesizare ca una politică?!

Ciorbea invită Guvernul (care a adoptat OUG 55) și Parlamentul (dominat autoritar de formațiunile din arcul guvernamental) să decidă dacă este cazul să fie sesizată CCR…

Alianța Creștin Liberală și-a respectat angajamentul de a nu primi în rândurile sale niciun ales local de la alte partide. În schimb, câteva sute de primari și consilieri locali au migrat de la PNL și PDL, în special la PSD și UNPR. În județul Buzău, PDL a rămas fără niciun primar. Situația migrației pe județe este prezentată AICI.

Reproducem, în continuare, comunicatul Avocatului Poporului:

Răspunsul instituției Avocatul Poporului referitor la solicitările de sesizare a Curții Constituționale cu privire la Ordonanța de urgență nr. 55 din 28 august 2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administrația publică locală

(…) În esență, din petițiile formulate, reiese că prin actul normativ menționat se încalcă prevederile constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență. Totodată, se invocă recomandările Comisiei de la Veneția din anul 2012, care se referă la faptul că ordonanțele de urgență nu trebuie să fie adoptate decât în situații de urgență.
În ceea ce privește petițiile formulate, precizăm următoarele: Avocatul Poporului își exercită atribuțiile în limitele constituționale și legale stabilite în vederea îndeplinirii rolului său de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice, fără a se substitui altor autorități publice, care, la
rândul lor, trebuie să-și îndeplinească propriile atribuții, astfel cum sunt acestea reglementate în legislația în vigoare.
În acest context, Avocatul Poporului își menține poziția de independență și imparțialitate adoptată în cazuri asemănătoare.
Așa cum am subliniat și în alte ocazii, Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, nu stabilește pentru Avocatul Poporului obligativitatea sesizării Curții Constituționale, aceasta fiind o
atribuție pe care legiuitorul a lăsat-o la latitudinea sa, legitimat de rolul pe care îl îndeplinește în protecția drepturilor fundamentale ale cetățeanului, iar rațiunea acestei învestiri circumscrie obiectivele excepției funcției constituționale a Avocatului Poporului – apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice.
În aceste condiții, considerăm că prin posibilitatea sesizării Curții Constituționale, nu s-a urmărit ca instituția Avocatul Poporului să fie transformată într-un arbitru între autoritățile publice și nici să se substituie vreunei autorități. Tocmai din acest motiv, Avocatul Poporului are latitudinea de a stabili cazurile în care poate să intervină.
Mai mult, petiția formulată vizează în special raporturile dintre autoritățile publice, aspecte ale funcționării democrației constituționale care presupun o analiză și o abordare cu predilecție politică, ceea ce ar obliga Avocatul Poporului să-și depășească poziția sa de neutralitate și de obiectivitate și să se implice în controverse partizane.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că Avocatul Poporului trebuie să fie imparțial și obiectiv, fără a se angaja ca arbitru în diferendele cu
nuanță politică dintre instituțiile statului, rolul său fundamental fiind, așa cum am precizat mai sus, acela de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice în raporturile lor cu autoritățile administrației publice.
În plus, referitor la sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul Poporului, instanța de contencios constituțional a hotărât prin Decizia nr.
336/2013, că „Avocatul Poporului are exclusivitatea în privința deciziei de a ridica o excepție de neconstituționalitate, parte a independenței instituționale și funcționale de care acesta se bucură”. Totodată, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a decis că „ridicarea directă a excepției de neconstituționalitate este și rămâne la aprecierea exclusivă a Avocatului Poporului, acesta neputând fi obligat sau împiedicat de nicio autoritate publică să ridice o atare excepție”.
Sub acest aspect, menționăm că soluționarea problemei semnalate este de competența Parlamentului și a Guvernului, deoarece, în realitate, aceasta vizează raporturile constituționale dintre Parlament, Președintele României și Guvern.
Fără îndoială, aspectele sesizate excedează competenței instituției Avocatul Poporului, al cărei rol este apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice, în sensul stabilit de art. 58 din Legea fundamentală.
În plus, apreciem că rezolvarea problemei sesizate revine Parlamentului, deoarece art. 115 alin. (5) din Constituție stabilește că „ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență.”. Totodată, art. 115 alin. (7) din Constituție instituie competența Parlamentului de a aproba sau respinge printr-o lege, ordonanțele cu care a fost sesizat.
În legătură cu aspectele menționate, observăm că Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2014 pentru
reglementarea unor măsuri privind administrația publică locală (PL-x nr. 392/2014) a fost adoptat de Camera Deputaților, ca urmare a depășirii
termenului de 30 de zile, potrivit art.115 alin. (5) din Constituția României, fiind înaintat Senatului (înregistrat la Senat pentru dezbatere cu nr.b555, adresa nr.plx392/02/10/2014).
București, 18 octombrie 2014

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments