Engleză 
Română 
EXCLUSIV. Afacerea anului 2000: cum a „uitat” FPS de un „mizilic” de… 36 de miliarde de euro
Fondul Proprietății de Stat, actualmente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS, a privatizat, la începutul anului 2000, societatea Prospecțiuni SA. Privatizarea a fost îndelung criticată în presa vremii, în special pentru suma obținută de FPS de la omul de afaceri Ovidiu Tender – 500.000 de dolari, în condițiile în care activele societății valorau de zeci de ori mai mult, iar societatea nu era înglodată în datorii, ci avea de recuperat sume importante, de la debitori. Există chiar indicii conform cărora Tender ar fi intenționat să preia Petrom, în contul datoriilor pe care societatea de petrol și gaze le avea la Prospecțiuni SA.
Însă cea mai mare problemă a respectivei privatizări iese la iveală abia acum, când Ovidiu Tender amenință cu evacuarea „în stradă” a Litotecii Naționale. Pur și simplu, în procesul de privatizare a Prospecțiuni SA „s-a pierdut din vedere” faptul că Litoteca Națională se află pe terenul aparținând societății achiziționate de Tender. De atunci și până în prezent, Litoteca a rămas, tolerată, în ograda omului de afaceri. În anul 2008, Prospecțiuni SA a obținut chiar un ordin judecătoresc executoriu de evacuare a Litotecii. Însă mandatul nu a fost pus în executare, până în prezent. Cum se vede, însă, răbdarea lui Tender a ajuns la pragul critic.
Una dintre marile averi ale oricărui stat este litoteca națională. Litoteca este o „radiografie vie” a subsolurilor. Pentru a se afla componența acestora –fapt extrem de important, atât din punct de vedere economic, cât și științific-, se efectuează foraje de mare adâncime (2000 -2500 de metri). Forajele respective sunt extrem de costisitoare. În prezent, costul mediu al unui foraj în carotaj continuu la 2.500 de metri adâncime este de 6.000 de euro / metru liniar.
Litoteca României, constituită începând cu anul 1938, când s-a efectuat primul foraj structural care a intrat în litotecă, conține circa 600 de tone de carote – echivalentul a 60 de kilometri fizici de foraje, respectiv 6.000 de kilometri de coloane de foraj, raportul între forajele care s-au păstrat în Litotecă și forajele efectiv realizate fiind de 1:100.
Cifrele sunt imense, pentru o țară ca România. În anii 80, România era pe locul doi în lume, după Statele Unite, din punct de vedere al forajelor / cap de locuitor. De aproximativ 15 ani, însă, nu a mai fost realizat niciun foraj structural, iar îmbogățirea Litotecii cu noi carote a rămas la mila companiilor private. Acestea efectuează foraje în interes economic și, după ce determină conținutul subsolului respectiv, nu mai au ce face cu carotele. În alte țări, prin lege, companiile sunt obligate ca, după valorificare, să cedeze carotele statului. La noi, nu există această obligație, așa că multe carote sunt, efectiv aruncate, fiind mai ieftin decât să le transporți și la Litotecă.
Valoarea științifică a forajelor realizate în România este inestimabilă, dar, economic, în prețurile actuale, s-au cheltuit 36 de miliarde de euro pentru obținerea lor. Forajele pot fi și sunt valorificate, prin studiile pe care le solicită companiile private, studii care se bazează pe conținutul carotelor și documentația aferentă; ca atare, sunt taxate ținându-se cont de costul de obținere/realizare al carotelor/documentației respective.
Pe lângă carotele din foraje, Litoteca mai conține aproximativ 50.000 de eșantioane grupate în diverese colecții și cântărind cam 200 de tone. Și în cazul acestora, valorile științifice și economice sunt uriașe.
Blocul turn în care este sediul Institutului de Geologie al României
Foto: Robert Veress, Select News
Proprietarul Litotecii este statul român, prin Institutul de Geologie al României. Directorul demis al IGR, Ștefan Marincea, arată că a întocmit un plan de strămutare a Litotecii, la o locație din apropiere, unde trebuie construită o clădire corespunzătoare. Strămutarea ar costa 4,6 milioane de lei, iar acești bani nu au fost alocați, până în prezent, de ministerul de resort (IGR se află în subordinea Departamentului pentru Cercetare din structura Ministerului Educației și Cercetării). Ca mai toate institutele de cercetare, IGR s-a confruntat cu o acută lipsă de finanțare și a acumulat mari datorii istorice în ultimele două decenii. Însă, în mandatele lui Marincea, situația financiară a fost reechilibrată, mare parte a datoriilor fiind achitate.
Ștefan Marincea, ex-director IGR
Foto: Robert Veress, Select News
„Dacă ar fi să ne apucăm acum de strămutare, ar dura cel puțin doi-trei ani. Dar nu mi s-a aprobat nici Consiliul de Administrație, să fi putut lua o decizie în acest sens. Eu am oferit și soluții de finanțare extrabugetare, dar nu sunt aprobate nici acestea. De pildă, am vorbit de posibilitatea închirierii spațiului excedentar din sediul nostru (IGR se află într-un bloc turn situat lângă gara Basarab, iar jumătate din clădire este goală – n.r.). Nu s-a aprobat. În schimb, trebuie să păstrăm personal excedentar – funcții bine plătite, create de predecesorul meu. De pildă, avem un serviciu de atragere a fondurilor structurale, în condițiile în care noi, prin lege, nu avem dreptul să aplicăm pentru fonduri structurale, din cauza datoriilor la bugetele de stat”, acuză Ștefan Marincea.
Marincea spune că există argumente prin care Tender poate fi convins să renunțe la evacuarea Litotecii, însă totul depinde de priceperea și patriotismul conducerii IGR. „Câtă vreme am fost eu șef aici, Tender nu a avut tupeul să vorbească despre Litotecă. După înlăturarea mea a prins curaj și cred că speră, chiar, să pună mâna și pe IGR. Dar nu-i va fi așa ușor. Domnul Marcel Mărunțiu (fost director științific al IGR, înlocuitorul lui Marincea – n.r.) vorbește aceeași limbă cu mine. Iar situația de acum este provizorie, mă voi întoarce, veți vedea”, conchide, optimist, Marincea.
Informații complementare
În momentul privatizării Prospecțiuni SA, FPS era condus de Radu Sârbu. Acesta a fost inculpat în dosarul „Flota” (acuzat de un prejudiciu de 40 de milioane de dolari, prin vânzarea a patru nave aparținând Companiei „Petromin”, la un preț subevaluat. Urmărirea penală a început în anul 2004, la patru ani de la vânzarea navelor. Ca și Traian Băsescu, Sârbu a fost, finalmente, „iertat” de procurori. În anul 2002, însă, Radu Sârbu a fost trimis în judecată pentru privatizarea „cu cântec” a fostului hotel București (actualmente Radisson). În instanță, Sârbu a avut câștig de cauză, pe chestiuni procedurale. Sârbu a mai fost inculpat și în dosarul „Polus” Cluj Napoca, alături de omul de afaceri Zoltan Paszkany, pentru înstrăinarea a 35 de hectare de teren, la un preț cu mult sub cel al pieței. Nici acest dosar nu s-a soldat cu o condamnare.
Un adversar al pivatizării Prospecțiuni SA a fost fostul director Petrom, Ioan Popa. Acesta știa că Petrom datora sume considerabile societății de prospecțiuni, iar un investitor privat ar fi trecut la executarea acestora. În vara anului 2000, Popa a fost arestat 3 zile și eliberat apoi cu scuze: chipurile, fusese confundat cu un individ cu același nume, reclamat de soție pentru neplata pensiei alimentare. Pentru cunoscătorii afacerii Prospecțiuni, însă, întreaga afacere a mirosit puternic a tentativă de intimidare.
După privatizarea Prospecțiuni SA, Ovidiu Tender a preluat creantele Rafo Onești către Petrom – 1.300 de miliarde de lei vechi. A încercat să convertească aceste creanțe cu cele pe care Petrom le avea la Prospecțiuni SA. Manevra a dus la demisia lui Ioan Popa.
IGR și Prospecțiuni SA împart aceeași curte
Foto: Robert Veress, Select News
Sediul Prospecțiuni SA. Treci „livada” și ajungi la IGR
Foto: Robert Veress, Select News
Prospecțiuni SA și IGR au sediile în aceeași „curte”. Nu există gard despărțitor între proprietăților celor două entități – una privată și cealaltă de stat, cu interese adeseori concurente. Litoteca națională se află într-o clădire dărăpănată, cu geamuri sparte, care aparține Prospecțiuni SA, ca și terenul de sub aceasta. IGR a încercat un schimb imobiliar cu Prospecțiuni, pentru a evita strămutarea Litotecii. Terenul oferit la schimb de stat era central și avea o valoare mult superioară, dar Tender a declinat oferta.
