Ar trebui să se facă un club, o fundație, un partid al sinucigașilor, ceva… Care să militeze pentru sinucideri – eco friendly, fără victime colaterale adicătelea.

Glumesc amar, desigur! Dar văd că sar mulți cu înjurături la adresa „nesimțitului” care a ales să-și ia viața trăgând și pe alții după el, adresându-se, prevenitor, celor care au de gând să își curme zilele, ca să nu-i urmeze exemplul.

Da, este o sinucidere atipică aceasta în care un tânăr decide să intre în plin, în altă mașină aflată în trafic, pentru a-și rezolva definitiv problemele din această lume, deși nu este singulară, așa cum pretinde un „specialist”.  Am relatat, în urmă cu circa 10-12 ani, despre un individ care s-a aruncat de pe blocul de la Obor, peste lumea care mergea sau venea de la piață. Șansa de a cădea peste cineva era foarte mare. Într-adevăr, s-a prăbușit peste o femeie, amândoi pierind instantaneu.

Nu știu, nu am de unde să știu dacă, în tulburarea lor, asemenea sinucigași devin asasini în mod conștient (vorbind de o conștiință bolnavă), crezând poate că, astfel, își potențează efectul asupra celor lăsați în urmă (aproape întotdeauna, sinuciderea conține un mesaj de „pedepsire”/mustrare a cuiva, chiar dacă acesta nu este explicit). La fel de posibil este ca, în tulburarea lor, respectivii să-și piardă umanitatea și să devină nepăsători asupra consecințelor actului pe care urmează să îl comită, poate chiar inconștienți în această privință.

Cert este un singur lucru: mintea unui sinucigaș, a unuia care se sinucide din dragoste în special (cazul de față), este atât de „dusă”, încât nu are nicio noimă să încercăm să invocăm argumente raționale în „dialogul” cu acesta. Cei care au avut de-a face cu asemenea sinucigași o știu foarte bine: singura metodă de a evita dezastrul este scoaterea din circuit (imobilizare, sedare), urmată de terapie intensivă – care nu întotdeauna dă rezultate.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments