Engleză 
Română 
EXCLUSIV Frontiera redescoperită a Imperiului Roman în Dobrogea. Interviu cu Ioana Oltean, lector al Universității Exeter, co-autorul unei teorii revoluționare
Pentru noi, descoperirea anunțată este cu atât mai interesantă, cu cât în articol se precizează că e vorba de fortificații care se întind pe o distanță de 60 de kilometri, de la Dunăre, spre Marea Neagră. Așadar, în Dobrogea, pe teritoriul României.
Valul lui Traian, astăzi.
Foto: xplorio.ro
Construite spre jumătatea secolului al doilea, fortificațiile sunt cunoscute, printre localnici, drept „Valul lui Traian”, deși împăratul roman cuceritor al Daciei a murit în anul 117. Dar poate că fortificațiile au fost realizate din porunca lui, iar aceasta a fost literă de lege și după dispariția sa.
Zidurile fortificațiilor au avut, inițial, o grosime de 8,5 metri și o înălțime de 3,5 metri. Din loc, în loc, existau și forturi (turnuri de pază), 63 în total, dintre care 32 mai mari. Scopul pentru care au fost construite a fost apărarea frontierei răsăritene a Imperiului de năvălitori din Nord-Est.
Fortificațiile sunt, evident, cunoscute, de arheologii și istoricii români, însă, până acum, ele au fost atribuite perioadei bizantine târzii (Evul Mediu). Confuzia a fost creată, probabil, de faptul că zidurile nu au rămas așa cum le-au construit romanii, ci au suferit diverse modificări și adăugiri. Ele au, în prezent, trei componente: două ziduri de pământ și unul de piatră, datând din epoci diferite.
Cum s-a ajuns la concluzia că ar fi fortificații (originar) romane?
Valul lui Traian văzut din satelit (US Corona).
Foto: University of Glasgow
Totul a pornit de la declasificarea a circa 900.000 de fotografii realizate de satelitul american de spionaj militar US Corona, în anii 1960 – 1970 – 1980. Fotografiile care se referă la „zidul nostru” au fost examinate de Ioana Oltean, lector la catedra de arheologie a Universității din Exeter. Fotografiile din satelit au fost, ulterior, coroborate cu cele realizate „la sol” în anii celor două războiale mondiale, când părțile beligerante au colectat zeci de milioane de fotografii în întreaga Europă și Orientul Mijlociu. Aceste fotografii sunt acum extrem de utile pentru arheologi, fiindcă, între timp, structura terenului a cunoscut modificări majore, datorită industrializării și agriculturii intensive începute în a doua jumătate a secolului trecut.
Bill Hanson, profesor de Arheologie Romană la Universitatea din Glasgow, consideră că există suficiente dovezi pentru a demonstra existența unui complex sistem de frontieră roman, menit să protejeze o rută strategică. „Este o descoperire incredibil de importantă pentru studiul istoriei Imperiului Roman”, a declarat Hanson.
Hanson și Ioana Oltean au scris un articol despre descoperirea lor, care a apărut, anul trecut, în publicația de specialitate „Journal of Roman Archaeology”. Articolul a trecut, însă, aproape nebăgat în seamă, până acum. După ce biroul de presă al Universității scoțiene l-a „redescoperit” și promovat, articolul a fost citat în presa britanică.
În România se vorbește de rămășițe ale trecerii romane pe la Dunăre (ziduri, forturi, drumuri), de reabilitare cu bani europeni, dar în porțiunea de Vest a Dunării pe frontiera României.
Dacă, însă, teoria Oltean & Hanson se confirmă, avem de a face cu o mini-revoluție istorică. Ce poate fi excepțional valorificată, din mai multe puncte de vedere. Gândiți-vă doar: Frontiera de Est a Imperiului Roman e în Dobrogea, România, lângă Litoralul Mării Negre…
Ioana Oltean, Senior Lecturer
Department of Archaeology
University of Exeter
Foto: University of Exeter
Ioana Oltean este conștientă că a zgândărit unele orgolii, atunci când a contestat o teorie împământenită, care spune că zidurile sunt din Evul Mediu. În interviul pe care ni l-a acordat, realizat parțial prin email și parțial telefonic, cercetătorul român a vorbit și despre această controversă.
Select News: Care a fost „filmul descoperirii”? Cine a examinat, mai întâi, fotografiile – dumneavoastră sau domnul profesor Bill Hanson?
Ioana Oltean: Fotografiile au fost gasite de catre mine in arhivele din SUA si Marea Britanie in cadrul programului meu de cercetare comparativa a unor peisaje arheologice din cadrul fostului imperiu roman, dar de pe teritoriul modern al Romaniei. Am localizat fotografiile, am achizitionat copii digitale pentru studiu, le-am analizat din punct de vedere arheologic si pus pe harta digitala (GIS) toate urmele arheologice identificate. Impreuna cu Prof. Hanson am efectuat zboruri de recunoastere arhelogica aeriana in zona pentru a aduna observatii si suplimentare, insa anumite zone acoperite de fotografiile de arhiva au fost deja afectate de constructii si exploatari moderne. Tot impreuna cu profesorul Hanson am parcurs bibliografia problemei si am redactat si publicat rezultatele studiului.
S.N. Unde este localizat zidul (sau zidurile, fiindcă înțeleg că sunt trei), mai exact? De ce nu au fost acestea descoprite, până în prezent? Sunt îngropate?
I.O. E vorba de trei valuri de pamant prevazute cu santuri de aparare localizate intre Cernavoda si Constanta. Doar unul din ele a fost prevazut cu zid de piatra. Ele sunt vizibile la suprafata si cunoscute arheologilor romani, care insa le plaseaza cronologic ca apartinand evului mediu pe baza unor date neconcludente. Impreuna cu colegul meu am analizat datele fotografice, cele de pe teren si cele publicate anterior in privinta lor si am reconsiderat aceasta interpretare.
S.N. Care dintre cele trei ziduri este construit de romani?
I.O. Noi credem că zidul cel mare de pământ, care prezintă o succesiune de castre mult mai regulată. Zidul de piatră a fost adăugat ulterior, probabil după secolul al III-lea. Zidul mic de pământ are o origine încă necunoscută. A fost construit cu alt scop, are altă utilitate față de celelalte două și este mai neregulat.
S.N. Ce ați făcut după examinarea fotografiilor, atunci când ați recunoscut fortificațiile ca fiind romane?
I.O. Am analizat datele publicate în susținerea ideii că fortificațiile ar fi din perioada bizantină și mi s-au părut neconcludente. Apoi, am aflat că un arheolog german a făcut săpături în perioada Primului Război Mondial, în interiorul unui castru de pe fortificații și a descoperit ceramică datând din secolul 2-3, adică din perioada romană… Opinia noastră este că aceste fortificații și castre au durat mult, fiind utilizate de-a lungul secolelor, chiar dacă nu consecvent. Au fost construite în perioada romană și au fost folosite, prin readaptare și îmbunătățiri, chiar și în perioada medievală.
S.N. Descoperirea e la nivel de „atestare fotografică”? Sau ați fost deja la fața locului și aveți confirmarea directă?
I.O. Impreuna cu colegul meu am fost pe teren in anumite puncte in iunie si azi am mai verificat inca doua puncte suplimentare. In iunie am adunat de la suprafata material ceramic care se afla in faza de prelucrare de catre colegi specialisti in ceramica din Romania.
S.N. Cum veți proceda, în continuare? Cum intenționați să valorificați această descoperire?
I.O. In faza urmatoare monumentul va trebui cercetat in continuare prin metode non-invazive si prin sapaturi arheologice in puncte-cheie si conform unei strategii unitare. Ne-am bucura sa colaboram cu colegi din Romania in acest scop. In paralel, ar trebui facilitat accesul si prezentat publicului acest ansamblu de monumente extrem de interesant.
S.N. Cum a fost întâmpinată teoria dumneavoastră în țară?
I.O. Destul de bine. Deja sunt colegi care și-au oferit suportul. Însă, nu toată comunitatea științifică ne împărtășește opinia. Dar, așa cum spune și colegul meu, avem deja dovezi solide și sperăm să adunăm și altele, prin mai mult studiu la fața locului. Pot să vă spun însă că, morfologia, adică forma structurilor de acolo, este foarte asămănătoare fortificațiilor romane liniare din imperiul roman. Mai ales dacă le-ai studiat în locurile unde ele s-au conservat mai bine, cum e cazul în Marea Britanie, te uiți cu alți ochi, îți devin familiare și le recunoști.
