Engleză 
Română 
IPOTEZĂ REVOLUȚIONARĂ. Cum a fost colonizată Transilvania de olandezi, flamanzi și valoni
Istoricul flamand Jean-Paul Van der Elst, colaborator al revistei „Transilvania”, a publicat, recent, o carte în care aduce argumente solide în favoarea unei ipoteze revoluționare: sașii din Transilvania nu sunt exclusiv urmașii unei populații germanice, ci sunt, în bună parte, descendenți ai unor coloniști olandezi, flamanzi și valoni, stabiliți, în secolele XII și XIII într-o arie destul de largă, care s-a întins din Sudul Sibiului, până în jurul Bistriței și chiar spre Oradea.
Intitulată „Țarile de Jos în Transilvania – Olandezii, flamanzii și valonii în istoria Transilvaniei”, cartea are, deocamdată, o ediție în neerlandeză (olandeză) și una în engleză, ultima având și un rezumat generos tradus în română.
„În majoritatea satelor (transilvănene – n.r.) au rămas (foarte) puțini saxoni. Acest lucru face ca studiul istoriei lor, al limbii și al cultului lor să devină mai dificil, dar în același timp și mai urgent.
Saxonii transilvăneni au fost întotdeauna descriși ca și nemți care au trait în Siebenburgen (pâna în 1918 parte a imperiului Austro-Ungar).
Se presupune că au ajuns în Transilvania (terra ultra silvam, tarâmul din spatele pădurilor), în secolul al XII-lea, în urma chemării regelui Geza II.
La întrebarea «De unde veneau?», s-a raspuns, în general, «din zona Rhine-Moselle».
Scopul acestei cărți nu este acela de a arăta că nu erau de origine germanică, ci acela de a dovedi că nu toți provin de pe teritoriul Germaniei de astăzi.
Paul Philippi, un proeminent membru al comunitații germanice din Sibiu, profesor de teologie al universitații din Heidelberg, a întărit opinia mea, cel puțin în privința fazelor primare ale procesului de imigrare (începând din secolul al XI-lea pâna la mijlocul secolului al XIII-lea). Noi spunem că un număr foarte mare de imigranți au venit din Flandra, Valonia și Olanda de astăzi. Așa am început să studiez documentele provenite de la curtea regilor unguri. Acolo am găsit primele referințe despre „hospites regni”(oaspeții regelui), «Flandrenses» și «Latini»”, se spune în introducerea acestui rezumat.
Jean-Paul Van der Elst încearcă (și reușește, în bună măsură) să răspundă la întrebările: „Cum au venit?” (coloniștii saxoni), „ De ce și-au părăsit coloniștii țara natală?” și, evident, „De unde au venit?”.
Argumentele lui Van der Elst sunt documente, denumiri de localități, cuvinte și expresii din limba sașilor, împreună cu fonetica acesteia, obiecte de cult și tablouri aflate în Muzeul Brukenthal din Sibiu. Toate, coroborate cu ce se cunoaște mai clar din istoria regiunii și din istoria Olandei, Flandrei și Valoniei.
