Engleză 
Română 
Comisia lui pește prăjit în aur cu cianuri
Nu e cazul să avem iluzii. Am spus-o și cu altă ocazie: proiectul RMGC va fi aprobat, fiindcă sunt mult prea mulți bani de șpăgi în joc. Peste ani, când istoricii vor analiza cazul acesta, vor constata, cu tristețe, că, pur și simplu, arsenalul de manipulare a fost prea mare pentru ca societatea să îi reziste.
Trebuie să fii extrem de naiv să crezi în bunele intenții ale comisiei parlamentare care va analiza oportunitatea proiectului RMGC. Nu au absolut nicio importanță opiniile minerilor de la Roșia Montană, nici cele ale protestatarilor din București, Cluj, Timișoara, Alba, Londra, Bruxelles, Viena ș.a.m.d., deși parlamentarii se vor duce să le asculte doleanțele, și unora, și altora, „cu maximă deschidere”. Doar că deschiderea va fi la prohab, iar proiectul va fi aprobat sau respins în funcție de cine „va sări cu banul mai sus”: RMGC sau Soros.
Cu toate că politicienii oricum fac „ce vor mușchii lor” și nu se împiedică nici de limitele constituționale, după cum s-a văzut de atâtea ori, există o „problemuță” legată de actualele mărețe proiecte cu impact major asupra mediului.
Politicienii nu s-ar codi să aprobe, la pachet, și proiectul RMGC și pe cel al Chevron (exploatarea gazelor de șist), dar s-a ivit o mică incompatibilitate. Tribunalul din Vaslui invalidează pe bandă rulantă deciziile consiliilor locale din județ de a interzice lucrările de explorare și exploatare a gazelor de șist în localitățile respective. Motivul e banal: deciziile respective sunt neconstituționale. Constituția prevede că resursele aparțin României, fiind administrate de autoritățile centrale, deci autoritatea locală nu are jurisdicție asupra lor.
Dacă sub casa ta, care poate fi strămoșească, se gasește un zăcământ valoros, statul ți-o poate naționaliza și distruge simplu, printr-o hotărâre de guvern. Am văzut reportaje din sate ardelenești, unde oamenii se plâng că angajații Chevron le încalcă proprietățile, întinzând cabluri și făcând săpături. Chevron încalcă legea, în aceste cazuri, fiindcă nu are bază legală. Dar poate solicita oricând Guvernului decizii de expropriere, dacă altfel nu va putea să continue explorările.
Pe de altă parte, la Roșia Montană situația e inversă. Autoritățile locale vor exploatarea RMGC, dar, iată, nu e dreptul lor să decidă, ci al Bucureștiului.
Adepții proiectului RMGC fac trimitere, ori de câte ori au prilejul, la dorința localnicilor de la Roșia Montană și localitățile limitrofe – de unde ar urma să se facă angajări în cazul demarării lucrărilor. Dar nici nu insistă foarte mult pe latura aceasta, fiindcă au interesul ca și proiectul Chevron să fie aprobat. Or, vorbind de suveranitatea voinței localnicilor într-un caz, n-ar mai avea cum, pe urmă, să contrazică voința localnicilor, în celălalt caz.
Dacă tovarășii ăștia ar putea schimba Constituția după bunul plac, n-ar avea nici cea mai mică apăsare să o facă. Azi să fie resursele ale autorităților locale, mâine să fie ale „centrului”. Din fericire pentru ei nu pot, fiindcă, astfel, șpaga pe care o încasează crește, întrucât munca de „lămurire” pe care trebuie să o ducă devine de-a dreptul extenuantă.
